Săptămâna asta a fost așa una foarte haotică și simt cumva că totul s-a tras de la programul de la serviciu. Atât nu-mi place că nu e același în fiecare zi. Dar cel mai, uhm, să zicem de foarte nasol e că îl afli pe cel de următoarea săptămână fix vinerea, cu alte cuvinte nu-ți poți face planuri că s-ar putea să nu te ții de ele. De exemplu peste două săptămâni m-a anunțat un prieten că e în premieră o piesă de teatru mistoaca chiar la noi în oraș.(avand in vedere ca n-avem parte de prea multe evenimente, chiar ti-e peste picior s-o ratezi) Mă întreba dacă vin. Apăi, nu puteam să zic nici da nici nu. De vrut eu vreau să ajung, dar dacă-mi fac planuri și se întâmplă fix atunci să încep programul după amiază mai tare mă oftic. Așa s-a întâmplat și cu petrecerea de luni. Am primit săptămână trecută un e-mail cu invitație la Cotco party, eveniment ce marca apariția în print a celei de-a doua ediții a revistei "Daily Cotcodac". Bineînțeles că evenimentul era în București, dar asta nu ar fi fost în niciun caz un impediment dacă începeam programu` de lucru ca tot  omu` normal la ora 9:00. Noh, și ca sa n-o mai lungesc, din păcate l-am ratat.

Despre Daily nu v-am povestit niciodată, așa-i? Pun pariu că nici nu știați că e printre primele bloguri cu care îmi încep dimineața. Un blog pe care îl recomand tuturor cunoscuților care au în dotare un simț al umorului mai aparte și știu să aprecieze satira fină, ironia subtilă, sarcasmul grosolan și în definitiv umorul de calitate. Am fost plăcut surprinsă să constat că și câțiva dintre colegii mei gustă cu plăcere, la fel ca mine, in fiecare dimineata, blogul cotcodacilor. O ceașcă de cafea cu lapte și o porție de Daily Cotcodac și  diminețile mele se trasforma drăguț și colorat în cel mai frumos și relaxant moment al zilei.
Vă ziceam de ediția a 2-a pe print a revistei "Daily Cotcodac", azi am apucat să răsfoiesc și eu varianta online și am ras cu poftă timp de aproape o oră. Mi-au plăcut absolut toate articolele, adevărat unele mai mult ca altele și despre cateva dintre ele am sa vă povestesc cat pot eu de pe scurt.

Eftimie ne împărtășește experiența lui cu sevrajul cauzat de lipsa tutunului. Căci,vine o vreme în viață când orice fumător trebuie să încerce să se lase, că vorba aia nimeni n-ar spune că nu poate, e chestia că nu se vrea, nu că nu se poate. Noh, așa o fi, nu pot vorbi din experiență mea pentru că n-am încercat să mă las până acum, dar din ce se aude prin târg e al dracului de greu. Și da, primele zile ești o bombă cu fitil, ești cu nervii întinși la maxim și te irită orice. Știu asta pentru că prietena mea a încercat să se lase de 100 de ori doar anu` ăsta. Nu, n-a rezistat mai mult de-o săptămână. Iar în săptămână aia am nimerit și eu să mă întâlnesc cu ea. Atât vă zic: mare greșeală! Toată întâlnirea a bâțâit din picioare și a vorbit cu zece octave mai jos.

Julius și Radu Pîrcă ne anunță că se reinventează tabelul lui Mendeleev, doar suntem în secolul XXI iar rebranduirea lui era aproape imperios necesară. Și nu așa orice fel de rebranduire ci una cu totul aparte formată din elemente dintre cele mai cunoscute.
 
Tot tovarasul Eftimie se pare ca rezoneaza cu mine cand vine vorba de mămicile care discută despre plozii lor ca și cum ar face în fiecare zi lucruri mărețe. (adevărat, fac și din alea, dar în scutec și despre ele parcă nu-ți vine să povestești) și tot el ne zice frumos despre sentimentul de neatârnare al românilor pe care, la un moment dat, cu toții l-am încercat iar unii dintre noi, mai curajosi din fire, l-am si materializat in cuvinte si-n fapte.
 
Iar dacă sunteți curioși care-s cele mai caraghioase nume românești, in revista gasiti un top intocmit cu grija cu cele mai cele dintre ele.
 
Așadar, descărcați revista de aici și vorbim după!