.jpg)
CRIMA SI PEDEAPSA
Autor: F.M Dostoievski
Nationalitate: rusa
Titlu Original: Prestuplenie i nakazanie (Crime and Punishment)
Anul aparitiei: 1866
***
Cartea am citit-o anul trecut. A fost prima carte citita integral de Dostoiesvki. (mai avusesem in trecut cateva incercari esuate in a citi "Idiotul" si "Demonii". Eram in perioada aia in care incepeam 1000 de carti si nu terminam nici una. Dumb. Stiu. Habar n-am de ce faceam asta. Nu ma puteam concentra, mereu gaseam alta carte, care aparent era mai interesanta, si o abandonam pe cea pe care o aveam in pending. Anyways, acum pot sa spun ca m-am vindecat. Dar am dat-o in extrema cealalta. *mereu am fost un om al extremelor, calea de mijloc nu-i pentru mine, haha..haha..ihaha. ok, i`m done*. Acum citesc pana la capat tot ce incep. *al dracu` de bizar obicei, asa-i?* si nu numai atat; adica, dupa ce termin o carte, caut recenzii, comentarii, alte carti scrise despre cartea respectiva. Acum imi aleg cartile cu mai multa atentie. Oricum, nu-mi mai fac liste dinainte. Dupa ce termin o carte, incep si ma foiesc aiurea, nu mai am rabdare sa o caut pe urmatoarea. Scotocesc in biblioteca persoanala, in cea a prietenilor, pe net, pe unde mai apuc, uneori mai tin seama si de recomandari..si ma apuc. Asa..si acu` sa ies din paranteza..badabim badabaaam)
Personajul principal al cartii este Rodion Raskolnikov, un fost student din Moscova, in varsta de 23 de ani. Aflat in pragul mizeriei, lipsit de resurse financiare, intrucat si singura sa sursa de venit avea sa dispara (meditatiile pe care le dadea), Raskolnikov infaptuieste nu doar o crima impotriva unui om, ci si o sinucidere. …*Imi vine greu, al naibii de greu, sa scriu despre cartea asta. Are o semnificatie aparte pentru mine. (o citeam in acelasi timp cu o persoana draga mie si seara ne intalneam in parc si povesteam. Povesteam ore in sir despre crima, despre Sonia, despre frustrarile existentiale, despre Dunecica, despre Lujin, Razumihin si.. despre un posibil sfarsit. Ne zugraveam finalul cartii in fiecare zi altfel. A fost special. Si inca mai este.) De fapt, mai bine nu mai scriu, sunt "n" recenzii pe net despre "Crima si Pedeapsa", recenzii bune si recenzii mai putin bune. Daca cititi cartea o sa va dati singuri seama de asta.*
Finalul cartii a fost ciudat. Pentru mine cel putin. A fost…neasteptat. Poate prea imprevizibil. Ma asteptam la ceva mai dramatic, dar a fost frumos asa si simplu. Si frumos. Da, frumos frumos. *stiu ca ma repet ca o toanta, dar sunt intr-o stare meditativ-contemplativa, si asta ma face toanta, foarte toanta*
De mentionat teoria lui Raskolnikov cu privire la impartirea oamenilor in doua categorii: in prima se regasesc oamenii obisnuiti, care traiesc in permanenta supunere, incapabili fiind sa aduca ceva nou.
In a doua categorie gasim oamenii cu spiritul protestatar, oamenii independenti care au darul de a rosti ceva nou. Iar crima lui este un omagiu adus celei din urma.
"…Cei mai multi cer distrugerea lucrurilor de azi in numele binelui de maine, si da, un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui sa verse sange, sa treaca peste cadavre, el, in toata constiinta, nu va pregeta s-o faca…"
Mie mi-au placut toate personajele in egala masura. In fiecare m-am regasit, putin cate putin. Am notat undeva cateva dintre replicile mele preferate. Here they are:
Raskolnikov:
“Eu n-am ucis un om, am ucis un principiu!” , “Am vrut sa fiu un Napoleon si de aceea am ucis… Acum pricepi?”
"Nu m-am plecat in fata ta, ci in fata intregii suferinte umane"
"Stii, Sonia, zise el cu un fel de insufletire, stii ce am sa-ti spun : daca as fi ucis numai din pricina foamei, urma el, apasand pe fiecare cuvant, si privirea lui, desi sincera, avea ceva enigmatic, as fi fost… fericit acum!” .
"Si sunt, sunt indiscutabil un paduche […] pentru ca eu sunt poate mai josnic si mai dezgustator decat insusi paduchele ucis, si fiindca am presimtit dinainte ca am sa mi-o spun dupa ce-am sa ucid! Oare se poate asemana ceva cu groaza asta?! O, ticalosie! ”
Lujin:
"Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel"
Svidrigailov:
"Fiecare cauta sa fie fericit si cel mai bine o duce acela care reuseste sa se insele mai bine"
Personajul principal al cartii este Rodion Raskolnikov, un fost student din Moscova, in varsta de 23 de ani. Aflat in pragul mizeriei, lipsit de resurse financiare, intrucat si singura sa sursa de venit avea sa dispara (meditatiile pe care le dadea), Raskolnikov infaptuieste nu doar o crima impotriva unui om, ci si o sinucidere. …*Imi vine greu, al naibii de greu, sa scriu despre cartea asta. Are o semnificatie aparte pentru mine. (o citeam in acelasi timp cu o persoana draga mie si seara ne intalneam in parc si povesteam. Povesteam ore in sir despre crima, despre Sonia, despre frustrarile existentiale, despre Dunecica, despre Lujin, Razumihin si.. despre un posibil sfarsit. Ne zugraveam finalul cartii in fiecare zi altfel. A fost special. Si inca mai este.) De fapt, mai bine nu mai scriu, sunt "n" recenzii pe net despre "Crima si Pedeapsa", recenzii bune si recenzii mai putin bune. Daca cititi cartea o sa va dati singuri seama de asta.*
Finalul cartii a fost ciudat. Pentru mine cel putin. A fost…neasteptat. Poate prea imprevizibil. Ma asteptam la ceva mai dramatic, dar a fost frumos asa si simplu. Si frumos. Da, frumos frumos. *stiu ca ma repet ca o toanta, dar sunt intr-o stare meditativ-contemplativa, si asta ma face toanta, foarte toanta*
De mentionat teoria lui Raskolnikov cu privire la impartirea oamenilor in doua categorii: in prima se regasesc oamenii obisnuiti, care traiesc in permanenta supunere, incapabili fiind sa aduca ceva nou.
In a doua categorie gasim oamenii cu spiritul protestatar, oamenii independenti care au darul de a rosti ceva nou. Iar crima lui este un omagiu adus celei din urma.
"…Cei mai multi cer distrugerea lucrurilor de azi in numele binelui de maine, si da, un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui sa verse sange, sa treaca peste cadavre, el, in toata constiinta, nu va pregeta s-o faca…"
Mie mi-au placut toate personajele in egala masura. In fiecare m-am regasit, putin cate putin. Am notat undeva cateva dintre replicile mele preferate. Here they are:
Raskolnikov:
“Eu n-am ucis un om, am ucis un principiu!” , “Am vrut sa fiu un Napoleon si de aceea am ucis… Acum pricepi?”
"Nu m-am plecat in fata ta, ci in fata intregii suferinte umane"
"Stii, Sonia, zise el cu un fel de insufletire, stii ce am sa-ti spun : daca as fi ucis numai din pricina foamei, urma el, apasand pe fiecare cuvant, si privirea lui, desi sincera, avea ceva enigmatic, as fi fost… fericit acum!” .
"Si sunt, sunt indiscutabil un paduche […] pentru ca eu sunt poate mai josnic si mai dezgustator decat insusi paduchele ucis, si fiindca am presimtit dinainte ca am sa mi-o spun dupa ce-am sa ucid! Oare se poate asemana ceva cu groaza asta?! O, ticalosie! ”
Lujin:
"Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel"
Svidrigailov:
"Fiecare cauta sa fie fericit si cel mai bine o duce acela care reuseste sa se insele mai bine"
Nice entry. Nu uita sa scrii ca, la inceputul cartii, nu are niciun personaj treaz. Toti au ceva alcool in ei.
hai mah, pierdusi esenta, ffs!
Am de citit cartea asta si as fi lasat-o pe ultimul loc daca nu as fi citit postul tau.
Sper sa imi placa si mie la fel de mult.
am trecut si eu prin perioada asta. imi amintesc cind ma duceam la biblioteca si imi alegeam un raft pe care pina nu-l terminam de citit nu ma lasam!
)
Alta alegere inspirata!
n-am putut sa o termin.mi s-a parut greoaie..:(
“Eu n-am ucis un om, am ucis un principiu!” , “Am vrut sa fiu un Napoleon si de aceea am ucis… Acum pricepi?”hehe ca c'est bien cool.oricum pe mine finalu m'a plictisit.
sa citesti si "Idiotul" ca e foarte tare
eu o citesc acum. E super
Îmi place mult mai mult decât Idiotul, deşi şi Idiotul m-a marcat destul de mult, asta referitor la comentariul lui nea Caisă. Mă rog, nu ţi-am citit postul, să nu-mi spoileresc lectura. Comentez când o termin 
Si eu am citit cartea cap-coada, vara trecuta.. si m-a marcat. Ba chiar intr-o noapte ,m-a prins atat de tare firul epic, incat n-am mai dormit deloc, citind pana dimineata la 8.E interesant sa cunosti ce-i in mintea unui om care a ucis..dar oare toti sunt chinuiti de fapta facuta, toti regreta, toti au impulsul de a recunoaste fapta???
Mie mi s-a parut ca a doua categorie de oameni nu era ce a "protestatarilor", ci a oamenilor mareti, oameni care prin existenta lor schimba suprafata pamantului. In viziunea lui de atunci (vezi articolul pe care l-a publicat si ideea de la finalul acestui articol pe care i-o dezvolta lui Porfiri Petrovici), acesti oameni vad si inteleg mult mai mult decat marea masa. Prin urmare, ai putea fi la fel de bine un om de stiinta care sta cuminte in banca lui si sa apartii celei de-a doua categorii de oameni.
eu am imprumutat-o azi de la biblioteca scolii pentru ca voiam foarte mult sa o citesc… Postul tau m-a convins sa termin repede cu treaba ca sa am timp mai mult sa citesc
O abordare ceva mai diferita, asa cum am vrut eu sa interpretez romanul.
http://roxannetrohmaniac.wordpress.com/2009/11/01…
(e si o eventuala continuare a romanului, scrisa de R.N. Morris). Mie mi-a placut la nebunie abundenţa de teme filozofice din el.
“Fiecare cauta sa fie fericit si cel mai bine o duce acela care reuseste sa se insele mai bine” cat de marfa suna asta
Cartea mea preferata…e greu de spus de ce..e nascuta din contraste,care ajung sa iti acapareze simtrea.te gandesti daca nu cumva "materialul uman" suntem noi, aceia care ne compacem si ne inchistam in propriile resorturi..dar, in acelasi timp,solutia propusa in aceasta carte nu depaseste acest spatiu,ci,din contra,il adanceste si mai mult..contraste…contraste…a..finalul e surprinzator daca ne gandim la profilul personajului..
Ce dragut; dar Dostoievski nu e dragut si nu e pentru fete dragute. Imi pare rau.
Cartea este absolut dementiala. Recomand multa cafea si muulte tigari la indemana (daca esti fumator).