CLOPOTUL DE STICLA

Autor: Sylvia Plath

Nationalitate: americana

Titlu original: The bell jar

Anul aparitiei: 1963

***

Prin clasa a 8a am citit "Veronica se hotărăşte să moară" a lui Paulo Coelho şi la vremea aia, puştoaică mică şi neştiutoare fiind, chiar m-a prins. Însă după ce am citit "Clopotul de sticlă" al Sylviei Plath, am realizat cu amărăciune că domnul Coelho nu l-a plagiat doar pe Herman Hesse în binecunoscuta lui carte "Alchimistul" ci şi pe Sylvia. Auzisem eu aşa cum ca el fură de pe unde poate, dar parcă dupa ce am citit "Clopotul de sticlă" am resimţit cel mai amar gust gândindu-mă la câtă lume îl citeşte pe Coelho şi îl consideră un scriitor autentic, când el de fapt e un impostor. Esther Greenwood, personajul principal al romanului, câştigă împreună cu alte 11 fete postul de editor al unei reviste din New York.

Romanul debuteazăcu frământările lui Esther, confuziile privind deciziile ei, viaţa ei de până atunci nu îi dau pace, aceasta nemaiputând sa facă diferenţa între ce vrea ea şi ce vor ceilalţi ca ea să facă. Cu toate astea Esther încearcă să se integreze în noul colectiv mergând la diferite petreceri, însă euforia nu durează prea mult, şi începe să se simtă din ce în ce mai singură şi mai neînţeleasă de cei din jur. Când şefa ei o întreabă ce îşi doreşte să facă în viitor, Esther e cuprinsă de un alt val năucitor de confuzii. Îşi doreşte mult să scrie însă are dubii serioase cu privire la talentele ei literare. Incidentul în care eroina romanului îşi pierde virginitatea marchează un declin psihic fatidic care se va adânci pe măsură ce Esther îşi pierde pas cu pas interesul pentru viaţă şi bucuriile ei.

Romanul e un şir lung de mici eşecuri în care mulţi vă veţi regăsi şi veţi putea empatiza perfect cu personajul principal, eşecuri care pentru Esther ajung să fie fatale, nemaiputând să le facă faţă, se refugiază tot mai mult sub clopotul ei de sticlă. Punctul culminant al romanului îl reprezintă căderea eroinei în una dintre cele mai crunte depresii, care, în cele din urmă o determină să îşi pună capăt zilelor. Destinul se pare că încă e de partea ei, aceasta fiind găsită în ultimul moment şi dusă la clinica de reabilitare. De aici urmează un soi de călătorie iniţiatică a Estherei prin clinicele psihiatrice unde încearcă să învaţe să preţuiască viaţa aşa cum e ea, unde ajunge să cunoască oameni minunaţi care, odată cu ea, încep să-şi recapte, încetul cu încetul, ceva ce pierduseră demult….speranţa şi pofta de viaţă.

Cu toate astea finalul nu este nici pe departe cum probabil vi-l imaginaţi, nu există un final fericit cu iepuraşi albi şi floricele colorate. Finalul cărţii e învăluit în mister şi ambiguitate. Autoarea creează un personaj care pare ca la final se recuperează, ca încearcă sa se elibereze cu totul de sub clopotul de sticlă. Sylvia Plath se confunda cu personajul singurului roman scris de ea. Însă, din păcate, destinul autoarei romanului e cu mult mai clar decât al eroinei sale, Sylvia ajungând să se sinucidă în iarna anului 1963 după ce mariajul ei eşuase. Criticii spun că actul ei reprezintă un reproş suprem, un refuz irefutabil la adresa unei lumi pe care n-a putut s-o înţeleagă şi în care nu s-a putut integra niciodată. Citate:

"The silence depressed me. It wasn’t the silence of silence. It was my own silence." "So I began to think maybe it was true that when you were married and had children it was like being brainwashed, and afterward you went about as numb as a slave in a totalitarian state." "To the person in the bell jar, blank and stopped as a dead baby, the world itself is the bad dream." "What a man wants is is an arrow into the future and what a woman is is the place the arrow shoots off from." "I felt my lungs inflate with the onrush of scenery—air, mountains, trees, people. I thought, ‘This is what it is to be happy.’" "There was a uniformity, as if they had lain for a long time on a shelf, out of the sunlight, under siftings of pale, fine dust."

S-ar putea sa iti placa si:

• No Related Post

Comenteaza