Cu totii avem zile bune si zile…sa le zicem mai putin bune. E normal, natural, firesc si nu trebuie sa fim stanjeniti din cauza asta….cand vorbim despre intalnirile cu familia si prietenii. Ei ne stiu cum suntem si vor intelege ca exista motive intemeiate in spatele atitudinii noastre nu tocmai placute. Dar ce se intampla atunci cand avem o zi proasta, ne trezim intr-o forma deloc de invidiat si cu toate astea trebuie sa socializam cu persoane noi? Nu stiu, fie ca mergem la un interviu, sau luam cina cu prietenii iubitului sau suntem in prima zi de scoala/serviciu etc. Situatiile in care suntem fortati de imprejurari sa socializam sunt multe si stim foarte bine ca prima impresie poate fi cea definitiva asa ca nu trebuie sa ne lasam prada proastei dispozitii sau starilor "de naspa" pe care le avem si sa incercam pe cat posibil sa facem de fiecare data o impresie buna.
Mai puțină vorbă și mai multă atenție la cei din jur. Majoritatea avem tendința când ne întâlnim cu cineva să vorbim foarte mult despre noi și să ascultăm mai puțin. Ca și cum persoana respectivă ne-ar cunoaște dintotdeauna și ar fi interesată de ceea ce spunem. Nu zic să fii mutulică atunci când cunoști persoane noi, dar întotdeauna e apreciat omul care ascultă și nu cel care trancane. Lasă discuția să curgă de la sine și nu o centra în jurul tău. Întotdeauna lasă-i și pe cei din jur să-și exprime părerile chiar dacă tu consideri că nu au nimic relevant de spus în domeniu. Știu că eram odată la masă cu câțiva prieteni și a venit un amic de-al amicului amicului etc care era student la medicină. Mentionez că niciunul dintre noi nu eram doctori, dar tipul a făcut în așa fel încât toată discuția s-a învârtit în jurul chimiei, al afecțiunilor, bolilor, infecțiilor și de fiecare dată când vreunul dintre noi a încercat să împărtășească o experiență, o idee, un articol citit pe net despre subiectele respective, domnul ne contrazicea de fiecare dată. Rezultatul: nu am mai ieșit niciodată cu el de atunci. Dacă tot aduci discuția într-un domeniu pe care îl stăpânești măcar ai bunul simț să-i implici și pe ceilalți în discuție, că doar ești la o bere pentru a socializa nu pentru a ține conferințe.
Unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat în orele de training de vânzare a fost să înlocuim "Ce părere aveți despre produsul x? El face asta și asta și asta" cu "Ce ați simți dacă ați avea produsul x și ați putea face asta, asta și asta [inserăm aici beneficiile pe care un produs îl va aduce potențialului client)?". E o diferență mare între a întreba pe cineva ce părere are despre un produs și cum crede că l-ar ajuta produsul respectiv și a-l întreba ce simte el în legătură cu ce face produsul pentru el. Adică să vorbim în beneficii și nu în potențialitate. Să lăsăm clientul să vizualizeze și să simtă că de la el a venit decizia achiziționării lui și nu că vânzătorul i-a băgat-o pe gât.
.jpg)
Cum mă întorceam eu azi cu autobuzul de la serviciu și stăteam eu liniștită contemplând dezamăgită zăpada care începea să se topească, mi-am ațintit privirea pe machiajul tipei din fața mea Superb! De la finisaj până la asocierea culorilor, de la îmbinarea tușului până la conturul fain al sprâncenelor… ce să mai, mi-am zis că doar o tipă cu talentul unui make-up artist ar putea scoate din pensule asemenea capodoperă…Însă cum toate lucrurile frumoase se termină prea repede..sau din categoria "to good to be true", involuntar privirea mi-a alunecat mai jos de ochi…
