Archive for the ‘Relatii/Societate’ Category

Ieri m-am întâlnit cu o prietenă la o cafea. Povestind de unele şi altele, mi-a spus că e singură şi în căutare. Imediat m-am gândit că ar fi frumos să-i prezint un amic de-al meu care la fel, singur şi în căutare.
 
 EU: Îl ştii pe X? E super ok, cult, inteligent…
 
 EA: Dar?
 
 EU: Dar…ce?
 
 EA: Întotdeauna există un "dar". De fiecare dată când cineva a încercat să îmi prezinte un tip disponibil a omis să-mi spună ce era mai important despre el. Întotdeauna primele cuvinte erau o serie de laude exagerate şi ce era mai relevant era "accidental" omis. De exemplu, acum câteva luni am ieşit  la întâlnire cu un tip foarte hot, manierat şi foarte citit pe cae mi-l prezentase o colegă de serviciu. Ca să aflu ulterior de la el că avea un copil şi ieşise din închisoare în urmă cu 2 ani.
 
 Altă experienţă asemănătoare e legată  de un tip care mi-a fost prezentat de data asta de o vecină. Era super ok, doar că se scăpa noaptea în pat şi crede-mă că nu avea 60 de ani. Ok, înţeleg, poate vecina a omis acest aspect tocmai pentru că nu-l ştia, dar cu siguranţă ştia că suferea de cleptomanie. Aşa că, înainte să-mi prezinţi pe prietenul tău, spune-mi care e "dar-ul" lui.
 
 Sincer vă zic că am rămas cu ceaşca de cafea într-o mână, cu ţigara jumătate consumată în cealaltă şi nu ştiam efectiv ce răspuns să-i dau. Mă gândeam şi încercam să-i găsesc prietenului meu acel defect pe care dacă ar fi să-l ascund aş face-o, şi sinceră să fiu nu i-l găseam. Ok, nimeni nu-i perfect, dar din moment ce e îmi e prieten, fie am trecut cu vederea "dar-ul" lui, fie l-a ascuns atât de bine încât nu i l-am descoperit încă.
 
 Voi aţi făcut până acum pe cupidonii? Dacă da, aţi dezvăluit  acel "e foarte ok tipul/tipa DAR…"? Sau cel mai bine e să se descopere singuri şi..cine ştie, poate ajung să se intealaga şi să fie compatibili, chiar dacă sunt plini de "dar-uri".

Sau v-a fost cumva prezentat/a cineva si ati descoperit ulterior ca v-au fost ascunse detalii importante despre el/ea?

 E de ştiut că noi, femeile, ne batem cu pumnul în piept că vrem sinceritate din partea celor apropiaţi: iubit, prieteni, colegi. În toate descrierile pe care le facem despre noi spunem de fiecare data că suntem sincere, deschise şi că spunem lucrurilor pe nume fără să menajam. Nu numai că e o mare şi colorată minciună, dar e şi o dovadă crasă de ipocrizie mascată. Să fim serioşi, o femeie nu va aştepta niciodată sinceritatea absolută ci adevărul, dar adevărul pe care vrea ea să îl audă.
 
 Un adevăr nu e intotdeauna sincer, însă o sinceritate spune mereu adevărul…

 
 Să luăm de exemplu o situaţie destul de comuna în rândul reprezentanţelor sexului frumos şi sălbatic. Ea e părăsită de iubirea vieţii ei şi se întâlneşte cu prietenele ei să îşi verse amarul în cafeneaua de la colţ. Ce aşteaptă ea de la ele? Să-i spună cumva că şi ea e vinovată de despărţire? Să-i spună că dacă era mai puţin posesivă şi geloasă Mr. RightOneforher nu ar fi plecat niciodată? Că dacă înceta cu scenele şi certurile doar pentru că era ea prost dispusă, nu ar fi părăsit-o? Nuu, în niciun caz. Ea aşteaptă ca prietenele ei să o încurajeze că oricum nu era el potrivit pentru ea, că va găsi pe altul de o mie de ori mai bun şi mai înţelegător, şi că fostul era oricum aşa şi pe dincolo. Chiar dacă el nu era şi chiar dacă ele nu gândesc nici pe departe urât despre el. Dar prietenele nu or să fie niciodată sincere în totalitate. Pentru că dacă ar fi în secunda doi, domnişoara rănită ar trânti uşa cafenelei şi nu ar mai vrea să le vadă niciodată. Şi aşa ne amăgim că primim adevărul din partea prietenilor noştri când de fapt nu ne spun decât ceea ce ştiu că vrem să auzim.
 
 E greu să acceptăm că oamenii nu sunt sinceri şi veţi spune că nu e aşa, că de fapt voi spuneţi mereu, fără menajamente  şi cu toată sinceritatea, ce aveţi pe suflet prietenilor voştri. Hai măcar de data asta să fim sinceri. Ştiţi bine că nu o faceţi de teamă că-i veţi răni. Şi preferaţi să spuneţi un adevăr nesincer pentru a vă proteja persoanele dragi. Nu e de condamnat, aşa facem toţi, dar ce e de blamat e faptul că puţini sunt aceia care recunosc faţă de ei înşişi că nu sunt sinceri. Şi aici vorbim de lipsa sincerităţii faţă de personale apropiate, nu am adus în discuţie cunoştinţele, colegii…la acest nivel de relaţionare lipsa sincerităţii e un eufemism pentru ipocrizie. Şi asta nu pentru că noi am fi prin definiţie nişte mincinoşi notorii, ci pentru că societatea are setul ei de reguli de conduita pe care fie ca vrem, fie ca nu, trebuie sa il respectam. (V-am zis cat de mult urasc acest "trebuie"? daca nu v-am zis inca, o sa va zic intr-un viitor articol).

Toate stim ca uneori barbatii pot fi greu de citit. Daca iubitul tau pare  inca nesigur de sentimentele lui, inevitabil te intrebi daca e cu adevarat indagostit de tine sau inca testeaza terenul. Cum fiecare barbat e diferit, nimeni nu ne poate asigura ca sunt lucruri clare cu ajutorul carora putem afla daca alesul ne iubeste sau nu. Cu toate acestea, sunt cateva semne care ne ajuta sa ne dam seama daca relatia merge pe drumul cel bun.

Eye contact.Psihologul Zick Rubin a realizat un studiu pe mai multe perechi de cupluri, cele cu adevarat indragostite se priveau fix in ochi 75% din timp, in timp ce acele cupluri in care flacara pasiuni fie nu se declansase niciodata, fie era pe cale sa se stinga, se priveau in ochi doar 30-60% din timp si erau cu mult mai usor de distras.

Planurile lui.Daca e indragostit de tine, nu va ezita niciun moment sa te includa in planurile lui de viitor. Fii atenta la ce spune despre visurile lui de peste 5-10 ani. Daca te iubeste va visa deja la o casa impreuna sau la o vacanta de vis cu tine.

Empatia.E stiut ca un barbat indragostit impartaseste cu usurinta fiecare sentiment al persoanei iubite: bucurie, tristete, dezamagire…

Increderea.Iti va impartasi fara ezitare secretul celui mai bun prieten, al sau sau al cuiva drag lui. De asemenea, iti va permite sa raspunzi in locul lui la telefon daca el nu e prin preajma.

Spatiul tau.Daca te iubeste nu va renunta cu greu la spatiul din camera sa in favoarea ta. Iti va face cu usurinta loc in dulap penru a-ti aranja o parte din hainele tale acolo si atunci cand va merge la cumparaturi, va cumpara si lucruri pentru tine: sampon, parfum, ciocolata preferata etc.

Te va ajuta de fiecare data.Nici nu va mai fi nevoie sa i-o ceri. Va veni din proprie initiativa sa te ia cu masina de la serviciu/scoala si te va intreba daca nu cumva ai nevoie de ajutorul lui in scrierea proiectului de care te tot plangi de cateva saptamani.

Sacrificiul.Cine a zis ca se poate iubirea fara sacrificii a mintit urat. Nu exista asa ceva si iubitul tau o stie. Poate fi un sacrificiu minor, de exemplu sa mearga cu tine la cinema sa vedeti un film care iti place doar tie, sau sa lipseasca de la meciul de fotbal cu prietenii si sa mearga cu tine la nunta verisoarei tale. Fiecare mic sacrificiu pe care il face ca tu sa te simti fericita si multumita e o dovada de iubire.

Sta aproape de tine in public.Cand iesiti cu prietenii, la o petrecere, la un meci, la un film, sta aproape pentru a arata ca "e luat" si de ce nu? pentru a fi prin preajma in cazul in care doriti sa va sarutati, sa va strangeti mainile sau sa va soptiti lucruri la ureche.:)

 Povestea  este cam aşa. Un el, prieten de mulţi ani cu o ea. Ea e foarte fericită în relaţie ei de iubire. El în continuare obsedat de ea. De fapt nu de ea ci de personalitatea ei. Ori de câte ori intalneste o femeie  se gândeşte cât de diferită e faţă de amica lui. Au împărţit mai bine de 15 ani  împreună şi se înţeleg foarte bine. Au amintiri frumoase pe care amandoi le rememoreaza de fiecare data cu acelasi entuziasm. Ea nu l-a privit niciodată pe el în sensul ăla, însă el s-a îndrăgostit de ea la prima vedere încă de când erau copii. Timpul a trecut şi fata e acum căsătorita şi are şi un copil. El încă mai speră că va întâlni o femeie care să semene cu ea. Nu a îndrăznit să-i mărturisească niciodată sentimentele lui pentru ea tocmai pentru a nu o pierde. A preferat să-i rămână umărul de sprijin şi prietenul ideal decât să nu o mai vadă vreodată.
 
 -Şi dacă nu ai să găseşti niciodată pe cineva la fel ca ea?
 
 -Atunci prefer singurătatea în locul unei persoane care să nu îmi împlinească idealul.

 
Şi da…si acum tot aşa este. Caută încă acea femeie ideală care să semene cu amica sa. Întâlneşte femei, iese cu ele, dar sfârşeşte prin a le răni, lăsând în urma sa un dispreţ amar. Va trăi probabil o viaţă gândindu-se la acel "şi dacă…" şi ea va fi fericită neştiind niciodată că amicul său va rămâne singur doar pentru că nu va găsi niciodată pe cineva că ea. 


 

Zilele trecute m-am întâlnit cu S., o fostă colegă din şcoala generală. Am mers să îmi fac cumpărăturile în Carrefour şi ea era manipulant marfă acolo. M-a claxonat cu maşinăria aia care se plimbă printre rafturi, m-am întors surprinsă pentru că nu încurcăm deloc circulaţia.
 
 -Hey Ana, ce faci? m-a întrebat ea cu o voce greoaie, apăsată. M-am întors şi m-am uitat atent câteva secunde. Nu o recunoscusem iniţial, ceea ce nu mi se întâmplă. M-am întâlnit cu colegi de grădiniţă de care îmi aminteam şi pe care i-am recunoscut. Dar pe S. nu.
 
 -Bună…i-am răspuns cu jumătate de glas, încercând să surprind în înfăţişarea ei trăsăturile cuiva cunoscut.
 
 -Sunt S, colega ta din V-VIII. Nu mă mai recunoşti? M-a întrebat ea zâmbind amar, ochii ei limpezi şi vioi erau acum ca două pâcle de ceaţă care mascau forţat o suferinţa greu de descris.
 
 Cu S m-am înţeles bine toată generală. Era genul de persoană care ştia să te surprindă, care găsea ceva frumos în fiecare lucru mărunt. Avea atunci un păr blond auriu lung pe care şi-l revărsa pe spate asemenea unei cascade de lumina. S. era talentată la orice. Picta frumos, avea o voce impresionantă, era olimpică la literatură şi chiar publicase ceva în revista şcolii. Voia să devină artistă. Şi avea tot talentul şi toată determinarea din lume pentru a o face. Putea să fie chiar model având în vedere că nu-i lipseau calităţile necesare. Dar ea alesese pictura şi literatura. Şi acum îmi amintesc o poezie de-a ei pe care i-o dedicase fluturelui mort de pe pervazul bunicii. Versurile ei erau calde şi senine, citindu-le nu numai că ţi-ai fi dorit măcar pentru un moment să vezi lumea prin ochii ei, dar puteai să empatizezi atât de bine cu fiecare personaj, cu fiecare metaforă atât de natural ivită printre rânduri.
 
 -Hey…ce faci aici? Nu ne-am mai văzut de o veşnicie. Ce mai e nou? Ai terminat Artele?
 
 -Haha, nu…erau visuri de copil inconştient. Sunt măritată de 5 ani am acasă  2 copii şi nici măcar liceul nu l-am terminat. Nu vezi? Până şi părul îmi e scurt, mi-am intrat în rolul soţiei şi al mamei mai bine decât mi-aş fi închipuit. Trebuie să plec, altfel mă vor certă superiorii că nu îmi fac treaba. Uite numărul meu de telefon, sună-mă cândva să ieşim la o poveste.
 
 Mi-a întins o foiţă pe care notase cu acelaşi scris caligrafic şi ordonat numărul ei. Am rămas surprinsă să văd că un suflet de artist s-a pierdut în banal, în rutina şi în viaţa care i-au răpit visele şi inocenţă. În perioadă liceului mă mai gândeam la ea. Şi mi-o imaginăm pictând sau scriind poezii sau proză despre fluturi şi iubiri neîmpărtăşite. Mi-o imaginam în faţa oglinzii implentindu-şi părul…  Oamenii se schimbă, viaţa îi transfoma în maşinării fără visuri, fără idealuri inale. Rutina şi societatea ucid sufletul creator, torturându-l cu cruzime până când are să moară în el ultima fărâmă de creaţie…
 
Nu ştiu dacă am s-o sun pe S…mi-ar plăcea să vorbesc cu ea, dar nu cu femeia din supermarket ci cu S care credea că fluturii sunt sufletele oamenilor care au murit timpuri pentru un ideal, care îmi promitea că îmi va picta portretul după ce va termina Artele, care ironiza societatea şi lumea oarbă în care trăim… S de acum…e prototipul femeii banale, care şi-a înăbuşit visele, lăsându-le să plece din sufletul ei pentru totdeauna…


<

Cauta pe blog
Tizo.ro
Questioare pe Facebook
Abonare la Questioare

E-mailul tau:


Reclame


Statistici


Free Page Rank Tool


Uploadeaza bannerul tau aici:

Incarca gratis bannerul tau!! (125x125)

Link:

Poza:

Sustin
  Spune NU drogurilor!

  
Arhivă