
Pornind de la postul Tomatei: "De ce vă pupați copiii pe gură?" intampin si eu aceeași dilemă dar referitoare la relatia dintre stapan-animal. Nu mă înțelegeți greșit, iubesc animalele, aș smotoci câini, pisici, iepurași și porcușori de gunineea toată ziua, dar tot nu pot să înțeleg afectivitatea exagerată a stăpânilor atunci când vine vorba de animalele lor.
Eu am crescut la țară, am fost practic înconjurată de la găini, porci la câini și pisici. Am avut și eu un câine preferat, cred că v-am mai povestit de el, Johnny aka Gionică , un negrotei slăbănog cu o pată albă și mare pe gât, o potaie simpatică de care nu scăpam nici când mergeam la școală. Și să vedeti distractie când încercam să-l ascund în spatele clasei cu gândul că învățătoarea n-are să-l observe. Evident că bietul cuțulan sfârșea prin a mă aștepta la ieșirea din curtea școlii, dar asta e altă poveste.