Am primit o leapsa de la BadPisi sa spun ce seriale urmaresc.
Vampire Diaries-am scris despre el aici. Imi plac mult actorii, actiunea filmului e simpla si relaxanta, in Mystic Falls, o comuna din Virginia, USA, vampirii isi fac de cap si aduc la lumina secrete demult ingropate. In tumultul acestor evenimente Elena Gilbert, o tanara in varsta de 18 ani se indragosteste de unul dintre fratii vampiri Salvatore. Urmeaza sezonul 2 in
toamna.
LOST-mai sunt doar doua episoade din sezonul 6 (care e si ultimul) si incepe sa imi para rau ca se va termina. Il urmaresc de cand a aparut din 2004. Zborul Oceanic 815 de la Sydney spre Los Angeles se prabuseste pe o insula in Oceanul Pacific, iar supravietuitorii,care isi pierd treptat speranta ca cineva ii va salva, sunt fortati sa-si descopere forte nebanuite pentru a putea supravietui. Treptat, acestia descopera ca insula nu este chiar una obisnuita si incearca prin diferite cai sa-i rezolve misterele si sa se adapteze si sa faca fata opresiunilor celorlalti locuitori ai insulei.
Desperate Housewives-la el am inceput sa ma uit prin ianuarie. Primele 5 sezoane le-am vazut pe nerasuflate. Acum s-a terminat si sezonul 6 si astept cu nerabdare urmatorul sezon care, de asemenea, va aparea in toamna. este o combinaţie reuşită dintre comedie, thriller şi dramă, acţiunea pendulând mereu între extreme şi oferind astfel serialului ca întreg o energie deosebită. Serialul aduce aminte de acea deconstrucţie a mitului familiei perfecte americane, care îşi duce traiul perfect într-o casă perfectă, situată într-o suburbie perfectă, cu vecini perfecţi şi viitor luminos pe care familia, strâns unită, şi-l făureşte.Aparent, cele cinci personaje feminine care se afla in atentia telespectatorilor, duc o viata frumoasa si lipsita de griji. Dar viata nevestelor americane nu este intotdeauna ceea ce pare a fi, Mary Alice, trecuta de putina vreme in „lumea de dincolo”, observa si comenteaza viata familiei si a prietenilor sai, afland secrete pe care nici nu le banuia pe vremea cand era inca in viata. Cercul sau de cunostinte este vast: Susan Mayer-este o femeie divortata si mama singura, care ar fi capabila de multe pentru o dragoste adevarata, Lynette Scavo-este o femeie care a renuntat la cariera pentru o viata plictisitoare, din care nu lipsesc momentele de panica datorate celor patru copii neascultatori, Bree van Der Kamp-este o gospodina model, priceputa, ingrijita, dar orgolioasa si cu o familie pe cale de destramare si Gabrielle Solis-este un fost model, care aparent are tot ce isi poate dori de la viata: un sot bogat si o casa mare si luxoasa.
Gossip Girl-Bine ai venit in Upper East, New York, unde cei bogati incearca sa faca fata relatiilor amoroase,
mereu dramatice,si totodata trebuie sa faca cea mai buna alegere privind facultatea. Blair Waldorf impreuna cu prietenele ei Kati Farkas si Isabel Coates, frecventeaza liceul si petrecerile pretentioase, alaturi de parintii lor bogati. Blair este invidiata de adversarele sale, pentru ca se presupune ca ea are o viata perfecta, nu doar pentru ca are un prieten frumos, Nate Archibald, ci pentru ca planuieste sa urmeze facultatea sa de vis, Yale.
In timp ce toata lumea este preocupata de ce facultate va urma, si totodata de anii de liceu, perfecta ei viata este intrerupta de fosta, cea mai buna prietena Serena van der Woodsen, care se intoarce in oras, dupa ce a fost data afara de la internat. Serena reintra in viata sa, si totodata in gratiile lui Nate, prietenul lui, Blair. Cand totul incepe sa se destrame, ea realizeaza ca viata sa nu era tocmai perfecta. Oare, viata in Upper East Side se va schimba, sau se va dezvalui ca cei bogati au aceleasi probleme, ca cei care nu sunt asa bogati (Jenny si Dan Humphrey), si poate ca Jenny si Dan sunt cu mult mai fericiti cu viata lor, mai simpla, si nu plina de exuberanta.
True Blood-Seria o prezinta pe Sookie Stackhouse, o barmanita telepatica, care se simye in siguranta in jurul vampirilor, deoarece ei nu activitate la nivelul creierului deci nu le poate citi gandurile. Ea si fratele ei Jason au fost crescuti de bunica lor, dupa ce si-au pierdut parintii intr-o inundatie si incearca sa-si tina in secret puterile telepatice. Datorita crearii sangelui sintetic de catre japonezi, numit True Blood, (de aici si numele serialului) vampirii au devenit cunoscuti intregii lumi. Sookie lucreaza la barul Merlotte’s, al carui propietar este Sam Merlotte, care are un secret bine ascuns. Abia astept sezonul 3 acum in iunie.
Drop Dead Diva-Modelul Deb Dobson este ucis intr-un accident de masina. Cand sufletul ei patrunde pe Portile Raiului, descopera ca este declarata un "zero" egoist de paznicul portii, Fred. Dupa ce il implora sa-i acorde sansa de a reveni printre cei vii, Deb isi implineste ilicit dorinta, revenind pe Pamant in trupul inteligentei avocate supraponderale Jane Bingum. Initial ingrozita, Deb descopera intelesul "frumusetii sufletesti" precum si al prejudecatilor legate de infatisarea celor din jur. Cu ajutorul asistentei sale, Teri, Jane pledeaza diferite cauze la tribunal, incercand pe ascuns sa reia legatura cu fostul ei prieten indurerat, Grayson Kent. Singurii care ii cunosc identitatea reala sunt Fred, care a fost retrogradat la rangul de inger pazitor al eroinei, si Stacy, cea mai buna prietena a lui Deb din timpul vietii. (sezonul 2 este asteptat de asemenea in iunie)
Family Guy-Serialul urmareste aventurile familiei Griffin. Peter Griffin este un muncitor zilier cam prostanac, dar bine intentionat si cu o parere un pic prea buna despre el, iar sotia sa, Louis este casnica si ocazional preda lectii de pian. Impreuna au trei copii: Meg, o adolescenta urata si lipsita de popularitate, Chris, copia fidela a tatalui sau si Stewie, un copil diabolic care se comporta si vorbeste ca un adult si viseaza la dominatie mondiala. Lor li se alatura cainele vorbitor al familiei, Brian. Este cunoscut pentru folosirea umorului absurd si parodiaza diverse filme, seriale de televiziune si sloganuri.
Being Erica-actiunea se se petrece in jurul vieţii nu prea reuşite a lui Erica Strange. Erica işi dă seama că viaţa ei e plină de regrete, pe parcursul serialului ea se întoarce în timp ca să încerce să schimbe ceva. Actiunea e una realista şi amuzantă , pe parcursul căreia Erica se cunoaşte pe sine, se impacă cu trecutul dar reuşeşte să se împlinească în prezent (işi dă seama pe cine iubeşte, ce problema are cu familia, că este o femeie puternica care poate multe, şi că viaţa iţi reyervă întodeauna surprize…
Va invit pe toti cei care o cititi sa o preluati sau sa postati intr-un comentariu care sunt serialele voastre preferate.
La început mă gândeam că va fi încă una din comediile stupide la care fie te întrebi de ce dracu ţi-ai pierdut timpul, fie te resemnezi încercând să adormi. Dar din fericire n-a fost deloc aşa. E comedie relaxantă care cumva mi-a adus aminte de comedia "Rat Race." "Dinner for Schmucks" relatează povestea lui Tim Conrad care pentru a primi o promovare trebuie să participe la cină organizată lunar de către şeful său. Până aici nimic ieşit din comun, dar dacă la cina respectivă trebuie să invite la rândul său un idiot de care şefii companiei să se amuze, se complică puţin lucrurile. Mai ales că acolo participă şi alţi angajaţi care, la rândul lor, invită şi ei 'gifted people'. .png){kind=small}
.png){kind=small}
The painted veil (2006) Acţiunea filmului este plasată la început în Londra anilor `20, când Kitty Fane (Naomi Watts), o tânără din burghezia londoneză se căsătoreşte cu bacteriologul Walter Fane (Edward Norton) pentru a scăpa de criticile parintior, legate de mofturile şi capriciile ei. Regretabil e că bacteriologul chiar o iubeşte sincera. Ceea ce din start nu pare o poveste de iubire ci o căsătorie din interes are să se transforme până la sfârşitul filmulul într-o adevărată poveste de dragoste. Pe scurt, după ce Kitty îl înşeală soţul cu Charlie Townsend, acesta o duce într-un mic sat chinez, unde va lucra în calitate de medic pentru a combate holera. De aici acţiunea ia turnuri interesante, astfel că se ajunge la concluzia că este mai uşor să lupţi împotriva holerei decât să încerci să salvezi o căsnicie. Filmul este centrat pe ideea că ignoranţa este cea mai dureroasă atitudine pe care o poate adopta cineva într-o relaţie, că situaţiile limită pot salva o iubire care pare a fi pierdută şi că demnitatea este unul dintre bunurile noastre cele mai de preţ. Nu este genul de film în care wow "love will save the day” , ci este o dramă excelent ecranizată în care, până la urmă iubirea este elementul care îţi deschide ochii şi inimă. Nota mea 8/10 
When Harry met Sally (1989) Ce mi-a plăcut este că a fost foarte uşor să empatizez cu personajele şi cu povestea. Filmul îi aduce în prim plan pe doi studenţi Harry şi Sally care sunt nevoiţi să împartă un drum cu maşina de câteva ore spre New York. Cei doi întruchipează două personalităţi opuse, Harry fiind tipul nonconformist, open-minded în timp ce Sally este prototipul fetei conservatoare şi introvertite. Pe parcursul drumului apar câteva conflicte minore intre cei doi, însă la finalul călătoriei New York-ul îi surprinde în aceeaşi ipostază de "perfect strangers". De-a lungul anilor destinul crează circumstanţe în care cei doi se pierd şi se regăsesc. Filmul aduce în discuţie o problemă care a stârnit numeroase controverse de-a lungul vremii, aceea a existenţei unei prietenii sincere între un bărbat şi o femeie. Povestea ne demonstrează contrariul şi punctează sistematic că prietenia între sexe opuse e doar preludiul unei poveşti de iubire. Nota mea: 7/10 
El secreto de sus ojos (2009) Un film despre care aş putea scrie pagini întregi fără să simt că am punctat esenţialul. Un film pe care am să-l revăd curând. Misterul unui viol, urmat de o terifiantă crimă, se dezvăluie treptat, curagand natural, în acest excelent thriller venit din America de Sud, fără ca abuzul de flash-forward-backward să ne incomodeze în vreun fel. Cele două planuri ale poveştii (putem să considerăm momentul crimei un al treilea plan ce revine obsesiv) se desfăşoară cronologic şi într-o logică perfectă pe care, din nefericire, multe dintre scenariile de la Hollywood o cam dau uitării. Filmul are însă toate ingredientele unei poveşti pe care nu ai cum să nu ţi-o aminteşti: comentarii ironice la adresa istoriei politice şi a birocraţiei argentiniene, o poveste de dragoste neîmpărtăşită care se întinde de-a lungul multor decenii, un exemplu de iubire adevărată… şi multe momente de umor ce animă misterul adevărat din jurul acestei crime: cunoaştem criminalul, însă va fi el vreodată pedepsit pentru ceea ce a făcut? Care e pedeapsă care ar satisface dorinţă de răzbunare a unui bărbat căruia i-a fost răpită femeia iubită? Întrebări care nu vor fi lăsate fără răspuns. Un scenariu remarcabil şi o regie impresionantă, un film puternic pe care vi-l recomand cu căldură. Nota mea: 10/10
The edge of darkness (2010) Filmul debutează cu scena în care Thomas Craven (Mel Gibson) un detectiv criminalist al poliţiei din Boston, îşi vede fiica în vârstă de 24 de ani asasinată chiar pe scările din faţa casei acestuia. Iniţial banuilelile tatălui îndurerat se concretizează în ideea că el a fost cel vizat şi nu Emma, fiică lui. Pe măsură ce începe pe cont propriu ancheta, descoperă o viaţă secretă a Emmei, află că aceasta era activistă extremistă şi că lupta pentru demascarea unor interese mârşave ale politicienilor şi guvernanţilor implicaţi în afaceri nu tocmai curate. Un detectiv cu abilităţi excelente, un tată care şi-a pierdut fiică, un om care nu mai are nimic de pierdut, fac din Thomas Craven o armă de temut împotriva organizaţiilor conspirative. Nota mea: 7/10
Mr. Nobody (2009) Un alt film excepţional de care sunt mândră că l-am descoperit şi că l-am vizionat. Nu mai ştiu exact cum am aflat de el, dar nu are importantă. Un film a cărui poveste nu poate fi sumarizata în câteva rânduri pentru că nici la finalul filmului nu ştii ce a fost real şi ce nu, limita dintre ficţiune şi realitate îmbinându-se perfect, creând impresia unei bucle continue care trece fin dintr-un plan în altul. Nemo Nobody, la venerabila vârstă de 120 de ani, e ultimul om de pe pământ care va muri de bătrâneţe. Din păcate nu îşi aduce aminte absolut nimic din viaţa de după 30 şi ceva de ani şi o sesiune de hipnoză declanşează pentru privitor o împletire de poveşti contradictorii, cu finaluri şi începuturi întrepătrunse, toate pornind de la întrebarea ce-ar fi (fost) dacă şi mai ales ce-ar fi (fost) dacă nu? Cu puţină fizică cuantică, paradoxuri, teorii ale probabilităţilor şi posibilităţilor, mult butterfly effect, un pic de The Fountain şi What the bleep, Mr. Nobody refuză să se limiteze linear de la început şi până la sfârşit la vreo traiectorie temporală cronologică şi reală. Cred că mai mult de jumătate din film cuprinde scene non-verbale, care sunt reduse ulterior la non-acţiuni şi privitorul are impresia că este lăsat să se cufunde precum personajul principal, într-o mare de posibilităţi şi rezolvări, fără a avea luxul de a şti că există totuşi un singur rezultat. Nota mea: 10/10 
Shutter Island. (2010) Pe cat de interesant, pe atat de controversat. Unii spun ca filmul ar fi o capodopera, altii sustin ca Martin Scorsese ar fi putut cu siguranta mai mult, eu spun doar atat: un film genial! Povestea ni-l prezinta pe Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio), un veteran din al II-lea Razboi Mondial, care ajunge in calitate de serif pe Shutter Island, cu scopul de a investiga disparitia unei paciente din institutia de boli mentale; singura cladire care se afla pe insula respectiva. Atmosfera de acolo e un amestec intre vag si sinistru, un fel de apocalipsa in stadiul incipient: vreme instabila, furtuni, stanci, paduri dese. Si pentru ca un decor inspaimantor nu transmite nimic fara personaje, doctorii institutiei au un comportament menit sa arunce asupra lor umbrele suspiciunii. Femeia in cautarea careia vine Ted, Rachel, e considerata ca fiind unul dintre cei mai periculosi pacienti. 
Abandoned. (2010) Mary Walsh (Brittany Murphy) directoarea unei banci din L.A, isi aduce prietenul Kevin Peterson (Dean Cain) la spital pentru o interventie chirurgicala la picior. Nimic neobisnuit pana cand, dupa cateva ore de asteptat, Mary merge sa vada ce face Kevin, iar spre surprinderea ei acesta nu e de gasit. Odata cu disparitia subita a iubitului sau, incep sa iasa la iveala lucruri din ce in ce mai ciudate: doctorul chirurg care trebuia sa efectueze operatia era in concediu, prietenul sau nu figura pe lista pacientilor internati in ziua respectiva si nici asistenta care l-a condus pe Kevin in sala de operatie nu era un personaj real. Povestea e captivanta insa am avut impresia mereu ca ceva ii lipseste, si nici actorii nu fac cea mai buna treaba, personajele sunt plate, fara personalitate, iar replicile aparent dure ii imping pe acestia de multe ori catre prapastia abrupta a penibillului. Tinand cont ca e ultimul film al lui Brittany, am sa fiu mai ingaduitoare cu nota: 7/10
The lives of others. (2006) In primul rand vreau sa va zic ca mi-a placut filmul mult, mult, mult. 
Twilight Saga, Eclipse (2010). Am scris 
La mala educacion (2004) Un film exceptional in regia lui Pedro Almodovar. Primul film pe care l-am vazut in regia lui a fost "Volver" acum vreo 4 ani si nu ma impresionase foarte mult, desi citisem numai lucruri la superlativ despre filmele sale. Anul asta am mai vazut si "Hable con ella" care m-a dat pe spate si datorita lui am hotarat sa vad toate filmele regizate de Pedro Almodovar. "La mala educacion" prezinta o mixtura sumbra de elemente obisnuite ca: biserica catolica, travestiti, homosexuali, preoti catolici si abuzurile lor sexuale, imbinate intr-un mod tragic , si care se deruleaza intr-un context amar si dureros. Intr-un mod magnific scenariul dezvaluie intriga folosindu-se de tehnica povestirii in rama, imbinand perfect si minutios realitatea cu fictiunea. Almodovar face o treaba excelenta iar Gael Garcia Bernal isi demonstreaza flexibilitatea jucand probabil cel mai important rol al carierei sale. Nota mea: 10/10
Run, Lola Run (1998) Lola (Franka Potente), primeste un telefon de la iubitul ei Manny (Moritz Bleibtreu) care ii povesteste alertat ca a pierdut 100.000 de marci germane intr-un metrou, bani care apartineau unui tip de temut si pe care trebuia sa ii returneze in 20 de minute. Lola are deci doar 20 de minute la dispozitie sa stranga suma de bani si sa i-o duca lui Manny. In caz contrar acesta se gandise deja la o solutie, aceea de a jefui un magazin din apropiere. Pornind de la acest scenariu prind contur trei povesti diferite, fiecare depinzand de diferite situatii aparute pe parcursul cursei contracronometru, in care Lola incearca cu disperare sa ajunga la timp cu banii. Mi-a placut mult filmul tocmai pentru ca scenariul nu este unul linear. Aceeasi poveste se deruleaza pe parcursul filmului de 3 ori, de fiecare data insa apar amanunte aparent nesemnificative care schimba radical desfasurarea evenimentelor ulterioare. Nota mea: 9.5/10
Pretty Woman (1990) Filmul este o transpunere a povestilor fantastice dintre printi si printese in lumea moderna. In locul capetelor regale avem un Edward (Richard Gere), un bogat om de afaceri si o Vivian (Julia Roberts) o frumoasa prostituata care isi desfasoara activitatea nocturna pe Hollywood Boulevard. Hazardul ii aduce pe cei doi impreuna oferindu-le o saptamana in care acestia se indragostesc si se redescopera. Cred ca cel mai mult mi-a placut coloana sonora a filmului. Stiam demult melodia lui Roy Orbison, dar niciodata nu o asociasem frumoasei povesti de iubire din "Pretty Woman". Bineinteles ca nici de data asta Julia Roberts nu ma dezamageste. O actrita exceptionala cu o carisma aparte, iar alaturi de Richard Gere personajul sau e pur si simplu fermecator. Nota mea: 7.5/10
Hachiko, a dog`s story (2009) Despre filmul asta mi-e greu sa vorbesc. Mi-a placut atat de mult si cred ca n-am mai plans cu sughiuri de ceva vreme la finalul unei povesti. Cel mai impresionant a fost cand abia la sfarsit am afat ca viata lui Hachi e inspirata dintr-o intamplare adevarata din Japonia anilor `60. O poveste despre devotamentul si iubirea unui caine fata de stapanul sau. O poveste care nu are cum sa nu te miste. Dupa ce am vazut filmul m-am hotarat ca atunci cand voi locui eu la casuta am sa imi iau si eu un Hachiko (un caine rasa Akito). Nota mea: 10/10
….sau un vampir (Mitchell) si un varcolac(George) isi inchiriaza un apartament incercand sa duca o viata normala, departe de semenii lor. Se pare ca apartamentul le ofera o noua surpriza: o fantoma. (Annie) in cautarea adevarului despre cauza mortii sale. Suna amuzant? Poate. Insa povestea celor trei e departe de a fi o comedie.
Serialul nu este indeajuns de incarcat cu momente amuzante pentru a fi incadrat in categoria serialelor de comedie. Actorii insa fac o treaba excelenta, personajele lor fiind interpretate armonios, fara artificii, imprumutand probleme, dificultati si drame din viata oricarui individ. De asemenea efectele speciale sunt foarte bune. Daca ma intrebati pe mine dau clasa celor din "Underwolrd" si se apropie cu succes de cele din "An American werewolf in London".(care au fost foarte bine realizate) Ce este putin frustrant e ca producatorii tot incearca sa il promoveze ca fiind un serial comedy-drama in care te astepti sa vezi adolescenti frustrati, faze stupide ce se vor a fi amuzante si glume cu tenta sexuala. Iar cei care incep sa vizioneze serialul cu ideea ca vor gasi ingredientele unei comedii americane, vor fi profund dezamagiti. 
Aseara am vazut ultimele doua episoade din LOST. Tin sa mentionez ca lost-ul e serialul meu de suflet. Il urmaresc din 2006. Primele doua sezoane le-am vizionat pe nerasuflate. Fiecare episod aducea cu sine noi intrebari si starnea contradictii in randul fanilor. Asadar ma asteptam sa aiba un final pe masura. In ultimele minute ale serialului eu inca speram ca va lamuri cu totul ce anume s-a intamplat.
Ce tind eu sa cred e ca insula era Purgatoriul si nu LAX. Aduceti-va aminte ca in sezonul 1 cand se prabuseste avionul, Locke poate sa mearga, negresa nu mai are cancer. Daca era ca insula sa existe cu adevarat ar fi fost imposible aceste miracole. Si tot in primul sezon prezinta viata fiecarui lostie si greselile savarsite, "pacatele". Fiecaruia dintre ei i-a fost data sansa de a se "pocai", de a reflecta la viata sa, de a si-o reconstrui (LAX in care Jack avea un fiu, asa cum isi dorise inainte moara, Sawyer din hot ajunge politist, kate si Sayid platesc pentru infractiunile lor ajungand la inchisoare, Claire isi regaseste fratele-Jack, Sun si Jin au o fetita impreuna, el fiindu-i alaturi, tatal lui Locke e paralizat platind pentru greselile fata de el iar Locke este operat de catre Jack si poate in sfarsit sa mearga). La final, tatal lui Jack vine si ii spune ca "everyone dies at some point" (Christian Shepard->coincidenta sau nu? e cel care ii apare lui Jack inca din primul sezon pe insula, e un fel de guidance in evolutia lui spirituala, fiind totodata si cel care ii aminteste lui Jack de insula).
La patru luni de la tragicul accident de masina in care parintii lor si-au pierdut viata, Elena Gilbert (Nina Dobrev) o adolescenta in varsta de 17 ani si fratele ei mai mic Jeremy (Steven R. McQueen), incearca din rasputeri sa depaseasca trauma si sa isi vada linistiti de vietile lor. Elena obisnuia sa fie vedeta liceului: populara, dezinvolta, frumoasa, inteligenta si nonconformista, insa odata cu pierderea suferita au aparut si gandurile sumbre, depresiile si cu greu reuseste sa isi ascunda tristetea fata de prietenii si colegii ei. 
