Archive for the ‘Filme’ Category

voteaza-ma la ROBLOGFESR 2010!

Va ziceam ieri ca voiam sa scriu un post despre "New Moon" dar din pacate a trebuit sa-mi descarc nervii pe batranii neciopliti din autobuz, asa ca am sa fac asta acum.

In primul rand vreau sa-mi cer scuze colegelor mele (stiu ele) pentru ce urmeaza sa spun despre filmul lor preferat. Am incercat, deci da..am incercat sa ma uit la filmul asta pornind de la premisa ca va fi un film usurel, relaxant, numa` bun de uitat la el seara. Dar nu a fost nici pe departe asa. Am vazut anul trecut si prima parte si parca a fost mai acceptabila. Ei bine, "New Moon" e o laba trista. Actorii joaca execrabil, atat de prost incat cred ca si niste amatori adunati de pe strada s-ar fi descurcat mai bine. Inceptul e penibil tare. Edward ii declara dragoste eterna Bellei dupa care a doua zi o paraseste si pleaca in Italia. How stupid is that? Suferind de inima ranita, eroina noastra se arunca in bratele unui prieten care se dovedeste a fi varcolac. Deci Bella nu doar ca e indragostita pana peste urechi de un vampir, dar ca sa-si aline suferinta se multumeste sa ramana in compania unui prieten varcolac pe post de umbrela de ploaie. Pe la jumatea filmului Bella observa ca atunci cand se afla intr-un pericol iminent ii apare holograma lui Edward care o indeamna  crispat sa plece de acolo. Tanara cuprinsa de dor incearca astfel sa se puna in situatii periculoase in timp ce iubitul sau se da de ceasul mortii ca nu poate sa traiasca fara ea, incercand si el sa se sinucida. (avem de-a face cu un vampir sinucigas) Finalul e si mai jenibil De dragul iubirii, dupa ce-l salveaza pe Edward  de la sinucidere ,Bella vrea sa renunte la sufletul ei implorandu-l pe Edward s-o transforme. Dupa cateva eschive stupide acesta accepta cu conditia ca Bella sa se casatoreasca cu el. The end. Filmul e de un prost gust inimaginabil. Replici expirate cu pretentii de filosofii de viata, imagine proasta, regie si mai proasta. Totul la filmu` asta e execrabil. Si cel mai inspaimantator e ca presimt si o a treia parte a acestei povesti cacacioase.

Am mai vazut filme proaste in ultimul timp dar asta le intrece de departe pe toate. Sunt cele mai irosite 2 ore din viata mea . Sorry, Laura.

A mai vazut careva filmul? Alte pareri?

Nu prea stiu ce sa cred despre acest film. Este ori mai bun decat cred, ori mai prost decat cred si nu prea imi dau seama care varianta e, asa ca am sa evit sa ii dau un rating.

Tema principala este stereotipul cultural al femeii care este natura, emotie si fizicalitate versus intelectul controlat al barbatului. Nu sunt sigur insa daca este un fel de satira sau vreun fel de analiza introspecta, caz in care totul este destul de banal. Din pacate suspectez ca este vorba despre analiza si voi comenta incepand de la acea premisa.

EA este bruta si emotie egoista. Acestea sunt atribute ale supararii intense, nu mai este loc pentru nimic altceva decat propria durere. Ea ii spune lui la un moment dat ca fiul ei se indeparta de ea vara trecuta si simtea ca ala micu ar fi trebuit sa fie mai apropiat de ea. Vedem din poze si din raportul de autopsie ca ea ii ranea subtil picioarele copilului, facandu-l pe acesta sa nu plece nicaieri. Un pic mai tarziu ea, deloc subtil, ii face acelasi lucru sotului. Femeia este prezentata aici ca fiind o greutate in jurul picioarelor barbatului care il tine captiv si nu il lasa sa fie liber. Ea este in aparenta controlata complet de nevoile ei distructive, asa cum starea podului casei sugereaza si suntem inclinati sa credem ca reprezinta ego-ul ei. S-ar putea sa fiu prea freudinan dar dat fiind simbolismul si sexualitatea acestui film n-as crede: Ego-ul este plin de disperare, plin cu imagini sadice si haotice. Nu exista intelect, nici inhibitii functionale, nimic sa ii tina in frau impulsurile.

Citeste mai mult »

Clyde Shelton (Gerard Butler) este un tip obisnuit care intr-o zi, impreuna cu familia sa cad victima unor raufacatori care le patrund in casa, ii talharesc, ii violeaza, ii omoara si alte chestii pe care le fac raufacatorii cand intra in casa cuiva. Talharii sunt prinsi si procurorul Nick Rice (Jamie Foxx) isi da atat de mult interesul pentru caz incat pedepsele lor sunt derizorii in raport cu faptele comise. Cum v-ati putea imagina acest lucru nu ii convine prea mult domnului Shelton, singurul ramas in viata dupa incident, mai ales ca nu are niciun cuvant de spus in toata afacerea.
Atat de mult nu ii convine acest lucru incat 10 ani de atunci inainte el sta si macina, planifica si intr-un final raufacatorii incep sa moara unul cate unul. Procurorul Rice incepe sa puna toata treaba cap la cap, desi totul este aparent si actiunile lui Clyde sunt “more than meets the eye” acesta devenind un fel de geniu strateg insetat de razbunare. Astfel incepe jocul de-a soarecele si pisica, Shelton continuand suita de distrugeri si crime din celula sa de maxima securitate, procurorul nefacand altceva decat sa fuga din explozie in explozie.

Finalul iti lasa un gust amar. Intr-o situatie in care nevasta si fetita de 10 ani a protagonistului sunt violate si omorate chiar sub ochii acestuia, iar cei vinovati scapa cu o palma dupa ceafa, tot sistemul merita daramat. Daca vad un film in care sistemul fute pe cel mic si slab, iar acesta se intoarce sa serveasca o portie de justitie, nu vreau sub nicio forma sa vad sistemul castigand in final!!
Premisa finalului este aceea ca daca sistemul este imperfect, nu poti sa omori asa lumea doar ca sa te simti tu razbunat, sa iti faci propria dreptate caci intr-un final vei ajunge ca cei pe care ii urasti. Dar totusi cum va explicati ca procurorul, presupusul personaj pozitiv al filmului, cand vede ca sistemul de justitie nu este de ajuns pentru a-l opri pe Clyde il ucide pe acesta in propria celula. In ce fel este procurorul diferit de Clyde? Dar omorarea personajului negativ este aparent OK si acesta isi vede linistit de viata lui frumoasa, uitandu-se la propria sa fii cum canta la violoncel. Irony anyone…?

Spunea cineva pe aici ca lumea nu prea stie cu ce sa mananca SF-ul de calitate si mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut acum ceva vreme si m-a impresionat deosebit.Filmul se numeste Pandorum si a aparut anul acesta. Povestea principala nu este nici pe departe una originala, este vorba despre un grup de oameni alesi sa paraseasca pamantul care urma sa fie pradat de apocalipsa iminenta intr-o nava spatiala colosala numita sugestiv Elyseum si sa se imbarce intr-o calatorie de sute de ani catre o planeta indepartata care se credea a fi locuibila si numai buna de colonizat. Acestia sunt pusi in hypersleep pe toata durata drumului si numai cativa sunt lasati activi si schimbati prin rotatie ca sa aiba grija de nava. Povestea reuseste sa exploateze excelent cateva dintre fricile primordiale ale omului cum ar fi claustrofobia, singuratatea, amnezia, spatii imense si intunecoase.
Toate acestea dau o nota de suspans filmului care dupa parerea mea este right up there cu clasicele. Dupa ce capitanul Bower este trezit subit din criogenare de catre computer,acesta observa nava intr-o stare avansata de degradare si cadavre ale colegilor lui plasate strategic pe ici pe colo. Nestiind ce se intampla acesta acesta incepe sa exploreze nava in cautare de raspunsuri.Sub pretextul ca Elyseum este o nava proiectata pentru transportul oamenilor si nu pentru vietuire, culoarele ei inguste si intunecoase ofera un decor adecvat pentru un thriller a’ la Doom. La prima vedere tribul de umanoizi canibali care il tot vaneaza pe Bower pe nava in timp ce acesta incearca cu disperare sa restarteze reactorul nuclear sunt motivul pentru devastarea navei dar inselarea este amarnica. Finalul este unul grandios si total neasteptat. Daca nu crezi ca mai poate un film in ziua de azi sa te surprinda la final sau sa te miste in vreun fel, uita-te la Pandorum.

Daca tot am auzit zilele astea ca 2012 ar fi “the shit” am zis de ce sa nu il vad si eu…Trebuie sa recunosc ca la inceput filmul m-a plictisit de moarte. Sa zic ca in prima jumatate de ora cu ochii impaianjeniti de banalitate ma chinuiam sa sparg samanta stereotipa si eventual, de ce nu, sa scuip coaja in farfurie si nu in pat. Dupa inca o jumatate de ora gura mea nu mai era folosita pentru spartul bomboanelor agricole si bautului de cola. Eram pur si simplu cu gura deschisa si cu ochii mari in fata unora dintre cele mai tari efecte speciale vazute vreodata, si credeti-ma ca am vazut multe filme la viata mea. Povestea este una facuta dupa reteta Hollywoodiana, ceva banal, dar CGI-ul face toata smecheria. Avem una bucata savant tanar si biban care descopera cataclisma, avem si omul simplu care isi vede linistit de viata sa si de problemele sale, avem si pe Obama care este un monument de moralitate, avem si pustnicul nebun, foarte avid de teorii conspirative care spre uimirea tuturor acum are dreptate (“you realize that the nutbags with the cardboard signs were right all along”), deci dupa cum se vede avem toate ingredientele pentru un film gen simulare de calamitate, un template dupa care s-au facut filme de aproape 100 de ani. Cu toate astea nu poti sa nu ramai cu gura cascata cand vezi atat de verosimil cum se surpa California in spatele protagonistilor care fug cu o camioneta, sau cum un oras ca LA se face faramite, zgarienor dupa zgarienor. Oricum, cel mai bine e sa-l vedeti voi si sa trageti propriile concluzii, e totusi unul dintre cele mai bine cotate filme ale anului 2009 si zic eu ca merita vazut.