De regizorul Michael Haneke auzisem numai lucruri bune și de ceva vreme plănuiam să mă apuc să-i vizionez filmele. Am hotărât să încep cu Funny Games (1997). La 10 ani după americanii au făcut ce știu ei mai bine – un remake- o copie fidelă a originalului. Varianta americană nu intenționez să o vizionez momentan, nu mai fac aceeași greșeală pe care am făcut-o cu "The girl with the dragon tattoo". Adică am ales să văd remake-ul american și am citit că varianta suedeza, cea originala ar fi fost cu mult mai buna.
"Funny Games" debutează cu sosirea unei familii în vacanță la casa lor de pe lac. La început totul se desfășoară în limitele normalului. Nu ai zice că urmează să se întâmple nimic neprevăzut. În cazul meu a fost printre puținele filme la care n-am citit nici măcar descrierea de pe imdb. Am vrut să mă las surprinsă și în final asta s-a și întâmplat. Anna, Georg și fiul lor ne sunt prezentați ca formând familia perfectă aflată în sejurul la fel de perfect.
Asta până când Peter și Paul intră în scenă. Cei doi psihopați se prezintă ca fiind prieteni ai vecinilor din împrejurimi și își fac apariția în casă pentru a solicita 4 ouă pentru vecina la care se află în vizită. Totul aparent normal asta până când "din greșeală" Paul scapă telefonul Annei în chiuveta plină cu apă și sparge în repetate rânduri cele 4 ouă solicitând mereu altele în schimb. Când Peter, cel de-al doilea maniac, intră în scenă o găsim deja pe Anna nervoasă și "over the edge" de prezența și insistențele celor doi.