Archive for the ‘D-ale strumfitei’ Category

Dupa cum ziceam pe Twitter, astazi am mers in marele imax sa vad noul film "Alice in Wonderland". Deja mi-am propus sa merg anul asta la toate filmele care vor aparea in imax. Urmatorul parca e Shrek IV.

Am rezervat in urma cu 2 saptamani biletele pentru azi la ora 13:15, asa ca am zis sa luam personalul de 10 din Ploiesti Vest, personal care ar fi ajuns in Bucuresti Nord la 11:20, asta daca CFR-ul nu ar fi atat de idiot. Am ajuns acolo, pe panou scria initial ca personalul va avea o intarziere de 40 min. Ei bine, nu-i bai zic,  cu putina graba tot aveam sa ajungem la timp. Am cumparat biletele si ne-am pus pe asteptat. Mai dam o tarcoala pe langa panou….intarzierea se modificase in defavoarea noastra..cu 20 minute in plus. Deci 60minute, adica O ORA. Ne-am gandit ca mai bine ne luam bilete la un rapid care trebuia sa soseasca la 9:50 si avea si el ceva intarziere, dar oricum ca timp ar fi ajuns mai repede ca personalul. Mergem la tanti de la ghiseu, ii spunem ca vrem sa dam diferenta si sa luam bilete la rapidul care venea din Budapesta. Ne-a dat biletele, am dat diferenta de bani (inca vreo 15 lei de caciula) si am iesit pe peron. Dupa 5 minute se anunta ca trenul personal care trebuia sa intarzie 60minute (conform tabelei) va ajunge in 15min. "Great….fix dupa ce am schimbat biletele". Am incercat sa mergem sa vorbim cu tanti de acolo sa ne luam banii inapoi ca sa mergem cu personalul dar ne-a ignorat total, ajungand sa plece din cabina facandu-se ca vorbeste la telefon. De parca nu ar fi fost de ajuns, am aflat ca de fapt intarzierile trenurilor fusesera incurcate. Anume, trenul personal avea intarziere de 15 minute si rapidul de O ORA. Si uite asa am facut treispe paispe prin nametii din gara, plini de nervi, invective si frustrari in timp ce asteptam trenul sa soseasca. La ora 11:00 a venit. Imi pierdusem deja orice speranta ca mai ajungem la timp la film. (despre "Alice in Wonderland" am sa povestesc mai multe maine, fie eu…fie Filozoful).

De ce la primii 10 centmetri de zapada CFR-ul o ia razna? De ce unii angajati CFR sunt niste rautaciosi, scandalagii pusi pe cearta? De ce ministerele din Romania sunt atat de cacacioase? De ce m-am nascut aici? Si mai ales, de ce de fiecare data cand merg la imax tre sa fie frig, ninsoare si…peripetii non-amuzante? O serie de intrebari idioate si frustrante. Oh well… Romania! Locuiesc in Romania si asta imi zgandare nervii in fiecare anotimp. Sunt un fel de Bacovia mai frustrata, mai nervoasa, mai irascibila, mai nemultumita si din pacate nu consum Opium. Sanatate!

De ieri a inceput semestrul 2 dar cum ieri a fost ziua mea de lenevala crasa nu m-am dus. Azi am zis ca e timpul sa ma tarasc pana la facultate. Zis si facut. La 9 m-am intalnit cu Oana in statie, ca de obicei. Ne intalnim acolo, luam 30-ul si mergem asa vreo 30 minute pana la facultate. In statie, in timp ce asteptam si ne hlizeam discutand ce nimicuri am mai facut in scurta vacanta intersemestriala, Oana incepe sa tipe disperata. Ma uit in spatele ei, un nene in varsta o lovea cu bastonul peste picioare sa se dea la o parte ca vrea sa treaca. (tre` sa mentionez ca avea loc destul sa ocoleasca, dar nu, el voia sa treaca pe acolo si la cat de inversunat parea sa fie, nici armata lu` Stalin nu cred ca l-ar fi oprit, ce sa zic, prostata sa fie de vina de se grabea in halu` ala)si nu putea sa ocoleasca 3 metri). Oana incepuse sa se ia de el, mosneagul tipa, Oana tipa. Eu mi-am cerut scuze in numele ei omului, i-am zis ca ne pare rau ca am stat in drum, bla bla. Noh, stiu ca batranii sunt dificili si isterici si ma conformez lamentabil de fiecare data.

La intoarcerea de la facultate, am venit singura…tot cu mirobolantu` 30. Cum m-am urcat de la capatul liniei de la Hipodrom m-am asezat si jos. De obicei nu tin mortis sa stau pe scaun, dar azi ma trezisem de dimineata, dupa o luna de sesiune cand ma trezeam dupa 12:00 PM. Eu cand ma asez pe scaun, cand apuc fireste ca desigur, imi pun castile in urechi, dau muzica tare si ma holbez pe geam cu mintea in 5 directii. Si cum visam eu la primavara ce tocmai a sosit, la vara, vacanta, fantasme si Diane diafane ma trezesc luata pe sus de pe scaun de un mosneag infipt. Si cand zic luata pe sus ma refer la propriu. Pana m-am dezmeticit o tanti deja imi luase locul. Mi-am dat castile jos si ce mi-a fost dat sa aud m-a facut sa ma simt ca intr-un roman prost la limita absurdului. Tot autobuzul ma boscorodea pentru ca sunt nesimitita, ca nu dau locul, ca n-am respect, ca tinerii din ziua de azi. Nici nu stiam cum sa reactionez sa rad de ridicolul situatiei sau sa plang de nervi.

Citeste mai mult »

Am adunat amintiri în suflet şi am mers mai departe. Am învăţat că prietenii adevăraţi nu pleacă niciodată. Chiar şi atunci când se supără pe egoismul nostru şi nu ne mai vorbesc. Ei sunt mereu acolo şi se gândesc la noi pentru că le pasă. Mi-a fost dor de ea şi dacă aş fi ştiut în tot anul când nu ne-am vorbit că şi eu îi lipsesc aş fi lăsat orgoliul meu stupid şi aş fi mers s-o caut mai demult. Am pierdut un an. An în care fiecare a semănat pe cărarea vieţii amintiri, speranţe, iluzii şi dezamăgiri şi am făcut-o separat.. Şi ce dacă suntem amândouă încăpăţânate, egoiste, orgolioase? Faptul că atunci când ne întâlnim ne lăsăm măştile sociale acasă şi ne simţim confortabil împreună e cel mai important lucru.

Sunt oameni cu care te vezi doar o dată în viaţă, fie că discuţi cu ei în tren, povestind amintiri de demult deşi nu ştiţi nimic unul despre celălalt, vorbiţi de parcă v-aţi şti de o viaţă, fie că vă enervaţi împreună aşteptând la o coadă interminabilă a unui market superaglomerat, însă ştii că o să îşi aminteşti cu drag de ei chiar şi după ce timpul va aşterne aspru peste voi uitarea. Şi mai sunt acei oameni cărora te încăpăţânezi să nu le dai atenţie, să le minimizezi importanţa în viaţa ta, din simplul motiv că ştii că orice s-ar întâmpla ei vor fi mereu acolo şi vei putea alerga oricând cu inima zdrobită în braţele lor, conştient fiind că acolo vei găsi mereu înţelegere şi consolare. Ei sunt prietenii adevăraţi care te iubesc şi te acceptă aşa cum eşti, şi care cu greu îţi vor spune nu, care te vor proteja mereu şi care vor plânge şi se vor bucura alături de tine.

Citeste mai mult »

Ştiu că dacă o să căutaţi pe google cure de slăbit o să găsiţi nu sute, ci poate chiar mii de site-uri care mai de care mai "deştepte" în a da sfaturi în cum să slăbeşti rapid, sigur şi eficient. Ba mai mult, unele dintre ele îţi vor garanta succesul chiar mâncând după pofta inimii. Deigur, doar dacă vei cumpăra produsele lor. Eu vorbesc din experienţă. Nu există cură care să te ajute să slabeşti într-o săptămână şi să te menţii aşa. Acum 2 ani cântăream la 1,64 55 de kg. Încercasem fel şi fel de cure (nu am recurs niciodată la pastile sau alte minuni) dar niciuna nu dâdea rezultate. Până când am avut mirobolanta idee sa mă apuc de sport şi să reduc din alimentaţie produsele care nu îmi erau necesare. Rezultatul? 45 de kg de aproape 1 an jumate. Nu am mai pus  de atunci niciun gram pe mine. Multă lume mă întreabă secretul. Eu le răspund zâmbind că nu e niciunul. N-am urmat nico cură minune, n-am luat nicio pastilă. Am făcut sport, am mâncat sănătos şi nu am privit-o niciodată ca pe o cură, ci ca pe un stil nou de viaţă. Şi asta nu înseamnă că nu mănânc dulciuri , fast foodsau pizza. (I am huuge pizza fan), înseamnă doar că nu fac excese şi că mă axez mai mult pe fructe, legume, lactate decât pe fast food, semipreparate etc. Cunosc persoane care au "ţinut regim" strict 10 zile, au slăbit 5 kg şi apoi au dat iama în tot ce nimereau mai apetisant de mâncat. Şi s-au plâns că au ps kg la loc, şi desigur cura n-a dat rezultate. Gee, I wonder why.

Acum câteva luni m-a recomandat o colega unei tipe de la Herbal Life. (stiţi voi, te duci la sediu, încearcă să te momească să le cumperi produsele şi apoi te roagă insistent  politicos să le dai 10 numere de telefon ale prietenilor tăi să-i sune şi pe ei). Până la urmă am mers acolo cu o  colegă. Ne-a măsurat, ne-a cântărit, ne-a zis nivelul de grăsimi din organism etc. Concluzie…ca să mă convingă să cumpăr un shake de al lor mi-au zis că am cca 3 kg de grăsime in organism.(wtf?) Dudee, păi şi ce vrei? Să fiu numa piele şi os?Ia lasă tu grăsimea acolo la locul ei, că dacă voi considera eu vreodată că am vreun surplus, am să iau măsuri…nu cu shake-uri minune ci cu sport. Ăla e cheia. Dar nu, …femeile în general sunt leneşe. Ele vor să slăbească, vor asta din toată inima, dar dacă se poate cu o ciocolată în mână după 5 hamburgeri de la Mc. Nu, nu …nu aşa se face. Dacă vreţi rezultate, puneţi osul la muncă, nu aşteptaţi pastile minune sau pantalonii miraculoşi. E greu, dar nu imposibil. În mod sigur rezultatele vor fi pe măsura eforturilor. Nu numai că veţi slăbi dar vă veţi îmbunătăţi considerabil şi condiţia fizică. Şi ca să închei într-o notă tragic comică, mai demult la un local era o tanti foooarte grasă care comandase ciolan afumat, cartofi prăiţi, tiramisu şi …apă plată, după care s-a întors către tipul cu care era şi i-a zis că e la cură, nu mai bea acidulate. I was like: whhhaaatdaaafuck? Voi ce experienţe aveţi legat de curele de slăbire? Aţi urmat astfel de cure? Au dat rezultate?