Archive for the ‘D-ale blogosferei’ Category

Am primit leapsa asta de la `Mnealui si de la Anticalofilul, asa ca nu aveam cum sa nu o onorez. Multumesc, baieti. So, let`s do it my way.

1. Keep smile all the time.

2. Share with others.

3. Ready to help others.

4. Happy to live with all kinds of people.

5. Maintain a sense of humour.

6. Remain calm!

7. Learn to forgive others.

8. Respect the weak.

9. Cooperate with others.

10.Take a break from life from time to time

Leapsa merge mai departe la: Bogdan, Anda, Pinguina, BadPisi, rage, Evalia, Allisson, Alina, Camil, Freyja, Iguana si oricine mai doreste s-o preia e liber s-o faca.

Da, ma gandeam la mine. La motivele mele pentru care nu as mai vrea sa continui blogul. Inspirata din postul Tomatei, m-am gandit  de ce m-as lasa de blog. (momentan nu ma bate niciun gand necurat in legatura cu asta, dar daca va disparea vreodata blogul subit sa stiti cam care ar fi motivele. Bine, uneori mai "dispare" si din vina celor de la hosting, deci nu va panicati )

1. De cele mai multe ori scriu pentru altii. Da…la inceput scriam foarte rar (maxim 5 ori pe luna) si atunci scriam ce imi trecea prin cap. Nu ma gandeam niciodata daca postul respectiv va fi pe placul cititorilor mei. Bine, cei 20-30 unici pe zi de atunci nu se compara cu cei ~750  de acum, dar parca atunci obligatia era mai mica, pretentiile mai mici etc. Bine, sunt momente si acum in care ma apuc sa imi descarc frustrarile aici. (chiar daca posturile mele supara neintentionat alti bloggeri-vezi postul despre "Religia in scoli").

2. Uneori postez din obligatie. Daca la inceputul blogului frecventa posturilor era mica acum incerc sa postez cate ceva in fiecare zi. Cum ideile sunt limitate nu toate articolele/postarile sunt calitative. Sunt constienta de asta, dar daca nu postez ceva consistent incerc macar sa fie ceva amuzant. Daca ar fi dupa mine as posta un articol la 3-4 zile. Dar stiu cat e de aiurea sa intri pe un blog si sa vezi ca nu mai are ceva nou de o saptamana si tot intri in fiecare zi sperand ca a mai scris ceva nou…pana cand te lasi pagubas.

3. Feedback-ul nu e intotdeauna calitativ. Mi se intampla sa scriu un articol din tot sufletul si sa nu primesc un feedback pe masura. Foarte rar, dar se intampla. Fie ca nimeni "nu-i pasionat", fie din comoditate. Din fericire lucrul asta nu se intampla frecvent pentru ca voi, cititorii si comentatorii fideli ai blogului, sunteti niste draguti, destepti, informati si toate cele. Si ma mandresc cu voi si va iubesc mult. Da, da…nu`s doar vorbe. Daca o sa renunt la blog de voi are sa-mi fie cel mai dor.

4. Imi ocupa timp. Desi comparativ cu altii nu petrec asa mult timp ocupandu-ma de blog, mie cele 2-3 ore pe zi mi se par multe. Pana postez, pana verific comentariile, dau accept celor noi, intru la voi pe blog sa vad ce ati mai postat, raspund la comentariile de pe blogul meu, postez comentarii la voi, raspund la mailuri…si uite asa trec zilnic 2-3 ore. Acum n-o sa ma plang ca cine stie ce lucruri marete as fi facut in timpul respectiv pentru ca fac ceva ce imi place. Momentan. Dar s-ar putea ca intr-o zi sa ma plictisesc si sa nu mai fac toate lucrurile astea cu aceeasi placere cu care le fac acum. Atunci sa stiti ca o sa gasiti la adresa asta o pagina alba cu un mesaj de la revedere. Haha, tragic, stiu.

5. Intimitatea. Desi pe blog incerc sa postez articole cat mai impersonale, nu-mi iese de fiecare data. Asa cum am mai zis incerc sa vad blogul ca pe un loc unde sa-mi vars nervii si frustrarile, bucuriile si nefericirile. Dar uneori e ciudat sa ajungi la scoala si sa vrei sa povestesti o intamplare si colegii sa iti zica "stim, am citit aseara pe blog". Asta e ca in gluma aia cu bloggerul care merge la spovedanie si parintele ii zice "stiu fiule tot, am citit pe blog". Ma rog, mie imi plac mult blogurile personale, imi place sa le citesc si daca si bloggerul respectiv are un stil frumos de a relata, deja m-a cucerit. Eu insa n-as putea sa imi ofer viata, gandurile, emotiile pe tava oricui intra aici sa ma citeasca. Abia daca impartasesc cele mentionate cu cativa prieteni… Mereu mi-a fost greu sa vorbesc despre mine si d-asta si blogul are uneori o nota rece si impersonala. But I`m working on that.

Acum sa va intreb pe voi…daca ar fi sa renuntati la blog, care ar fi motivele pentru care ati face-o?

După cum probabil aţi observat într-un final apoteotic am reuşit şi eu să-mi configurez feedburner-ul. Nu aş fi reuşit însă fără ajutorul Iulianei Ionescu căreia îi mulţumesc muuult muult pentru răbdarea pe care a avut-o să-mi explice pas cu pas ce trebuie făcut pe acolo. Aşa că, dacă vă place blogul şi doriţi să fiţi la curent cu postările ştrumfiţei, abonaţi-vă! (->aveţi în dreapta feedburnerul, deasupra Păsăroiului Tuitărică). Astfel, în fiecare dimineaţă, între orele 7 şi 9, veţi primi în mail sau în RSS  noutăţile de pe blog, fără alte spamuri, deci nu vă speriaţi. Pentru abonare prin mail, introduceţi adresa voastră de mail în căsuţa respectiva, apoi Subscribe, tastaţi codul de acolo, după care veţi primi un mail de confirmare de la FeedBurner. Nimic complicat.

Când am început să citesc bloguri le ştiam adresele pe de rost. Apoi mi-am făcut şi eu blog şi mă ajutam de blogroll. De ceva vreme însă am ajuns să citesc atât de multe încât mi se pare mult mai eficientă abonarea la feed-ul blogului respectiv.

Cateva informatii:

RSS vine de la "Really Simple Sindication" sau "Rich Site Summary". Un feed RSS permite livrarea de continut intr-un agregator de feed-uri. Sa luam ca exemplu un site de stiri care publica informatii noi la fiecare 30 de minute. Pentru a fi la curent cu aceste informatii, adica pentru a citi toate stirile nou aparute, poti folosi un agregator de feed-uri sau feed reader, cu ajutorul caruia te abonezi la un feed RSS sau Atom.

Agregatorul poate fi online, pe un site (de exemplu Google Reader), sau poate fi un program instalat pe calculatorul tau. Odata ce te-ai abonat la feed-ul site-ului de stiri, de fiecare data cand o informatie noua este publicata pe site, agregatorul te va anunta. Astfel, nu mai este nevoie sa tii site-ul deschis intr-o fereastra sau sa revii periodic pentru informatii noi. Continutul pe care il primesti poate fi sub forma de text, imagini, film, melodii etc.Ajungem, astfel, la alegerea agregatorului sau feed reader-ului. Asa cum spuneam, agregatorul poate fi un site care ofera acest serviciu sau un program instalat in calculator. Cele mai cunoscute agregatoare online sunt Google Reader, Bloglines, Netvibes, Pageflakes si Rojo, iar programul cel mai folosit este Feedburner. Exista, bineinteles, numeroase softuri care fac acelasi lucru, dar Feedreader este cel mai popular si isi face treaba cel mai bine.

Am primit un fel de leapşă  de la Pinguina despre rutina mea de bloggeriţă. Mă rog, ca şi ea, sunt puţin reticentă la denumirea asta de blogger sau bloggeriţă. Poate e ceva ciudat cu mine dar eu tot nu mă autodenumesc ca bloggeriţă. Sunt şi eu un om cu o pagină virtuală care îşi împărtăşeşte opiniile, părerile, nervii, frustrările, bucuriile şi poveştile cu cei care binevoiesc să intre şi s-o citească.

Aşa, să revin la subiect. Rutina de "bloggeriţă", cică. Uhm. Păi, mă trezesc de cele mai multe ori destul de târziu acum (sunt în sesiune şi pa pa şcoala) şi primul lucru pe care îl fac e să pornesc calculatorul. Să fie pornit. Apoi mă duc la baie, toaleta de dimineaţă, apoi o tură la bucătărie văd dacă e ceva apetisant de mâncat, dacă e mănânc dacă nu îmi pun un pahar rece de cola şi îmi aprind o tigară. Winston Blue sau Kent la fel de Blue. Doar când nu fumez de la mine accept şi Pall Mall, dar cum ziceam şi azi pe twitter, sunt cele mai groaznice ţigări, yacck, deci nu. Apoi mă întorc în dormitor la calculator. Încep prin verificarea mailului, a câtorva forumuri româneşti şi străine şi apoi a blogului. Aprob comentariile, citesc mailurile de pe mailul unde primesc special questii legate de blog şi mă uit pe blogurile pe care intru zilnic. Apoi deschid messengerul şi de obicei aşa rămâne toată ziua, uit să îl mai închid. Pe invisible nu stau, dacă n-am chef de messenger nu intru, asta cu statul pe invisible sunt fiţe pentru fiţoşi şi eu nu sunt fiţoasă. Sunt dar nu în felul ăla. După ce termin cu toate cele pe net mă pun în pat şi citesc. Acum de exemplu am început "Nana" de Emil Zola. Stunning book. Şi depinde cât de captivantă e cartea, dacă îmi place 2-3 ore nu mă dezlipesc de ea, dacă e mhm…aşa şi aşa, după 30-40 minute o închid şi caut un film la care să mă uit după ce îmi mai pierd juma de oră căutând pe diverse bloguri recomandări. Seara ies pe undeva când am chef, când nu reiau rutina cu netul şi bloggeritul. Da, ştiu…sunt rutinoasă şi plictisitoare, dar zău că în sufletul meu sunt o rebelă care nu poate mereu să se exprime şi să se desfăşoare.

Când merg la şcoală lucrurile sunt mai simple. Că pe acolo stau cel puţin 6 ore…am Corby-ul cu mine, am net pe el, dar nu deschid nici mailul, nici twitterul şi nici messengerul şi nici atât blogul. Doar dacă am nevoie să caut ceva pentru seminarii sau cursuri. În rest nu. Când ajung acasă sunt atât de obosită încât nu mai am chef să survolez netul în lung şi-n lat aşa că mă rezum la unele chestii de bază. Şi cam atât.

Sunt curioasă de rutina lui: Bogdan, BadPisi, Rage, Copila Blonda, Roxy,

Si desigur oricine vrea sa ne povesteasca e invitatul meu.

Se pare ca in ziua de azi orice cacanar se apuca sa faca topuri de bloguri de parca ar fi el miezul din dodoaşcă. Se mai gaseste cate un agarici care se gandeste sa-si dea cu pararea despre blogosfera de parca ar face parte din ea sau cam asa ceva sau cate un cretin semifecundat  caruia-i bese capatana ca daca injura pe unu si pe altu mai cunoscut mai reuseste sa i se ridice si lui, si anume traficul. Mai e cate un acefal care spre exemplu crede ca daca critica actiunile lui  zoso o sa-si schimbe blogosfera parerea despre el, n-o sa-l mai creada lingau sifilitic cu nasu maro, ci un adevarat intelectual cu mintea ascutita. Partea proasta e ca nu-i pasa nimanui. Daca tot critici mai boule care esti, critica cu argumente, ca d-aia te intrebi de ce esti la coada clasamentului. De altfel posturile tale sunt de mare clasa, doar ca esti neinteles si d-aia nu intra lumea la tine.

Sunt si io curios cine naiba invata toti pieţarii sa foloseasca calculatoru? Bine, nu e mare smecherie sa-ti faci cont pe wordpress si sa iei o tema de pe undeva, poate sa o faca si un posesor de casa de amanet, dar daca ei cred ca sunt "bloggeri" inseamna ca multi saraci cu duhu sunt pe lumea asta. Nu zic sa nu-ti spui parerea asupra unor bloguri, dar atunci cand iti permiti sa arunci invective, fa-o macar cu argumente, pentru ca altfel este doar o manifestare injositoare a unor frustrari.

Sa-mi bag pula, apar bloggeri ‘telectuali ca ciupercile-n padure, pacat ca-s cititi doar de prieteni. Vedeti-va frate de elucubratia voastra "exclusivista", intoarceti-va in mafia pietelor, apucati-va de munca, orice, numai doua chestii sa nu mai faceti: 1. Nu mai fiti necinstiti cu curu’. 2. Nu mai faceti topuri de capu vostru, ca o sa va luati numai pule-n bot.

Apropo, mai e cate un cretin care sare de cur in sus cand li se face "spam" la ei pe blog adica vreo cerere de link exchange sau ceva. Pai mai martalogule, tu ce pizda ma-tii ai facut cand ti-a dat ma-ta bani sa-ti platesti netu? Atat te-a dus capu dup-aia incat sa-ti faci blog? Mai tii minte  cand aveai si tu vreo 4 zile vechime si erai singurul vizitator de pe propriul blog, si te-ai dus cu caciula in mana pe la unu si altu sa-ti dea un link?  Cum mortii tai sa ai trafic daca nu stie lumea de tine, boule? Eu inteleg ca tu ai primit drept raspuns doar flegme in ochi, doar ai o lesinatura de blog in care iti manifesti halitoza cerebrala pe un template de cocalar,  dar asta nu inseamna ca un biban cu potential nu are si el o sansa la un link exchange.

Atat am avut sa spun. Sanatate, numa’ bine!

Am citit zilele trecute un articol despre care ar trebui sa fie atitudinea bloggerilor pentru a fi respectati. Acum, e lesne de inteles ca oricat de ingaduitor ai fi, pertinent si cu bun simt, se vor gasi intotdeauna carcotasi care sa te critice, injure, judece etc. Dar nu despre asta e vorba. Am intocmit mai jos cateva puncte pe care le consider esentiale in activitatea blogosferica.(sunt generalitati, reguli de bun simt)

1. Un must e o limba romana impecabila. (da, scuza ca ai facut facultatea/liceul la real e stupida, deprinderea de a scrie corect romaneste ti-o formezi inca din generala deci e inutil sa vii cu astfel de scuze, sau ca te grabeai sau mai stiu eu ce. Asa ca, inainte de a posta un articol, da-i o previzualizare, reciteste-l, corecteaza-l, ca nu te alearga nimeni, vorba aia. Nu ma refer la faptul ca sunt momente cand iti scapa o virgula pe ici pe colo, dar greselile grave in care nu deosebesti forma de viitor "va spune" si cea din constructia perfectului compus "v-a spus" sunt de netolerat)

2. Designul. Daca ai domeniu propriu e mai usor sa iti alegi ceva care sa te reprezinte. La domeniul wordpress.com stiu ca nu puteai face mare lucru decat sa iti schimbi headerul la unele teme. Dar si aia, tot e ceva, il personalizezi, il editezi, te descurci.
Nu e frumos sa copiezi design-ul bloggerilor mari si nu, nici al celor mai mici. Si mie mi-au placut multe designu-uri de blog-uri cunoscute, dar nu mi-a trecut prin cap nicio secunda sa folosesc acelasi template. Pentru ca nu imi place sa ma identific cu altii. Cred ca fiecare avem ceva special, individual si ar trebui sa ne exploatam personalitatea, nu sa o copiem pe a altora. stiti voi, "be yourself, everyone else is taken")

3. Articolele. Aici depinde de tipul blogului. Daca e de nisa articolele vor fi scrise cu o nota obiectiva, de tip informativ cu detaliile de rigoare. Daca e un blog personal, incearca sa il faci chiar sa fie asa. Am vazut de multe ori un subiect pe un blog, si a doua, a treia zi pe alte cateva. Nu e frumos. Sunt destule  subiecte pe care le puteti aborda si sunt sigura ca puteti sa gasiti ceva ce nu a aparut pe un alt blog in urma cu cateva zile.  Un subicect care cpoate nu va va aduce 1000 de unici pe zi, dar cititorii fideli va vor aprecia si citi si cand scrieti articole bune si cand articolul poate nu e tocmai pe gustul lor. Totul e sa scrieti sincer. Sa scrieti liber, dezinhibat, exact asa cum simtiti. Un cititor stie cand esti sincer si el apreciaza, asa ca  si sa vrei si nu prea poti sa-l pacalesti.

4. Ti-a placut un articol, vrei sa preiei ideea sau sa il pui la tine pe blog? Atat timp cat precizezi sursa si adaugi si parerile tale (pentru ca daca ti-a placut e imposibil sa nu le ai) nu e nicio problema. Asa ca nu dati copy/paste de pe alte bloguri fara sa precizati sursa, nici macar din curiozitate. Odata prinsi cu mata-n sac, respectul pentru voi va scadea drastic si cred eu, ireparabil.

5. Raspunsul la comentariile oamenilor de pe blogul tau. Da, sunt importante. Daca ai scris un articol care starneste controverse iar oamenii te intreaba lucruri,  raspunde-le, lamureste-i..in felul asta ii fidelizezi si vor vedea ca dincolo de un blogger esti un om cu care pot comunica si impartasi opinii. Blogul e in primul rand un spatiu unde personalitatea noastra isi pune amprenta, asa ca fiti prudenti, odata creata o imagine nefavorabila cu greu se mai poate reabilita.

Am sa mai revin pe marginea subiectului. Sper ca aceste mici sfaturi, generalitati v-au fost utile, si daca mai aveti completari, postati-le in comentarii. Daca strang suficiente am sa revin cu partea a doua a articolului.

Vorbeam ieri cu o fostă colegă pe net care îmi spunea că s-a îndrăgostit şi că e super entuziasmată. Okk, am zis. Nu era nimic nou la ea. Am întrebat-o unde l-a cunoscut pe respectivul. Şi când am primit răspunsul: "pe net" am rămas blogată. (haha). Bun, ştiu că ea era genul de tipă care nu stătea week-endurile acasă, nu rata nicio petrecere, nu ezita nicio clipă să se ducă să danseze toată noaptea prin cluburi. Şi pur şi simplu îmi era greu sa mi-o imaginez stând nopţile pe messenger, vorbind sau făcând cine-ştie-ce alte minuni pe la webcam. Am întrebat-o apoi de unde e tipul, mă gândeam că o fi de prin altă ţară, am zis cu mâna pe inima că o fi intrat pe vreun chat şi a dat de vreun indian, pakistanez în călduri, cu o engleză adorabilă (cu ghilimele de rigoare, desigur) dar nu, mi-a răspuns că tipul e din Constanţa şi că vorbesc pe net de mai bine de 3 luni. Buun, şi…de ce nu v-aţi întâlnit până acum? Ştii, Bucureşti-Constanţa nu e o distanţă foarte mare.

Ei bine, aici vine răspunsul care m-a dat pe spate, aşa că voi cita: "Vezi tu, mi-a zis că aşa creem suspansul, tensiunea şi atracţia, că e frumos să ne jucăm rolul ăsta în spatele monitorului, să putem fi cine vrem noi, să ne îndrăgostim şi să ne vedem când nu vom mai putea respira unul fără celălalt". Ce era să mai zic, la început am crezut că face mişto, că glumeşte, dar nu… pasul doi a fost sa mă invite sa dau accept unui photosharing pe messenger şi să mi-l umple cu poze ale individului, care, să mă iertaţi, arăta ca un gherţoi plin de lanţuri şi ghiuluri. (nu, nu era rromân, dar nu era nici departe). Acum, în mintea mea s-a conturat următoarea dilemă. Dacă insul ăla arăta cum arăta, cum ceapa mă-sii să îi spună el ei să o ia mai încet? Dacă  mai adăuga că înainte de întâlnirea cu el trebuie să citească din Heidegger că zău vă zic îmi băgam picioarele în el de raţionament. Mai stau ce mai stau şi o întreb cu ce se ocupă el. Şi răspunsul a venit plin de emfază: "E doctor pediatru, aşa mult îi plac copiii, mi-a zis că i-ar plăcea să aibă doi sau chiar trei şi pe toţi să îi facă doctori, aşa ca el" Văleu, doctor?!! ăla!?

Ok, bine, de ieri mi-am propus să nu mai judec omul după aparenţe, dar jur că până acum nu m-au înşelat atât de mult. Adică dacă omu arăta a gherţoi era gherţoi, dacă arăta a bussiness man, păi chiar era. Ştiu că mai voiam să o întreb dacă nu cumva a făcut sex virtual. Ce vreţi? Eram şi eu curioasă, tipa e destul de bună,  şi mă încercau diverse gânduri murdare. Dar după ce mi-a trântit-o că gherţoiul e doctor şi iubeşte copiii (mi-aş fi dat şi singură seama după faţa lui că are predilecţie spre minore) am zis că mai bine închid fereastra şi îmi văd de nimicurile mele virtuale. (sunt încă în plină sesiune şi ma tot fofilez să nu mă apropii la mai puţin de un metru de cursuri, aşa că îmi găsesc de lucru pe unde pot).

Acum, ce vreau eu să vă întreb….vouă vi s-a întâmplat să judecaţi omul după aparenţe şi să constataţi ulterior că v-aţi înşelat? Cât de importantă e prima impresie pe care o facem? Acum stau şi mă gândesc că omul ăla poate era în sinea lui un minunat, un romantic, un profund, un cult…dar dacă nu ajungi să îl cunoşti mai cu de-amănuntul, atunci nu ai cum să vezi decât la suprafaţa. Însă judecând omul în suprafaţă ne face să fim mai superficiali decât am fi crezut…