De multe ori am fost "acuzată" că nu mai scriu lucruri personale pe blog. Ba că o dau în review-uri ba că scriu numai "cum să faci când-uri" și alte articole cu sfaturi pe care ai putea foarte bine să le regăsești pe site-uri și nu pe bloguri. Adevărul e că mă declar vinovată.
A fost o vreme când mi-era peste mână să încep să scriu despre mine și despre ce cred eu pentru că nu o pot face fără să scriu despre oamenii care mă înconjoară. Ori acum îmi e greu să vorbesc de restanțele din facultate când știu că mama îmi citește blogul, despre prietenul cu 10 ani mai mare pe care l-am avut în liceu când știu că și tata e cu ochii pe blog, mi-e imposibil să abordez tema iubirii când știu că prietena mea tocmai a ieșit șifonată dintr-o relație, mi-e greu să scriu despre fostele iubiri fără că El Hombre să nu creadă că cumva i-am iubit pe ei mai mult decat pe el.
Nu pot să spun de ce m-a enervat colegul de serviciu pentru că și el îmi citeste blogul, nu pot vorbi despre cât de superficiali sunt profesorii din facultati pentru că sunt unii dintre ei care știu sigur că încă mai dau pe aici. Și dacă nu pot scrie despre voi, despre cei care-mi citiți blogul, despre cei în jurul cărora existența mea se învârte, dacă nu pot scrie de teama să nu înțelegeți greșit ce vreau să spun, fiindu-mi mereu frică să nu va rănesc cumva, atunci ce-mi rămâne mie care fără voi sunt goală?
Astăzi vreau să interacționăm mai mult, vreau să vă provoc să răspundeți, să comunicăm, să știu mai multe despre voi. Știu că sunteți mulți care intrați și citiți dar nu simțiți nevoia să lăsați comentarii, dar astăzi vreau ca toți cei care intrați aici să răspundeți la un mic chestionar. De dragul meu. Și al blogului. Și al minutelor pe care le petreceți aici ori de câte ori accesați blogul. Nu sunt întrebări grele, e un mic chestionar pentru a vă cunoaște, pentru a ști câte ceva despre voi și relația pe care o aveți cu micul meu spațiu virtual. În funcție de răspunsurile voastre o să mă gândesc ce anume să schimb, să îmbunătățesc la articole și la blog. 
A trecut și ultima lună de iarnă calendaristică mai greu decât speram, dar iată-ne aici… îmbrățișând unul dintre cele mai frumoase anotimpuri: primăvara. Că încă nu a venit ea cu toată forța florilor și a razelor soarelui e una, dar e atât de aproape încât merită din plin așteptarea. Așa cum v-am obișnuit deja, la început de lună o să nominalizez în semn de profundă recunoștință și mulțumire primele10 bloguri care au adus cel mai mult trafic blogului meu pe tot parcursul lunii precedente. 
Pentru că omul cât trăiește învață, pentru că cele mai mari adevăruri provin din cele mai uzate clișee și pentru că acest tag mi-a fost pasat de 
