Archive for the ‘Cum am omorat-o pe Diana’ Category

Deşi în mod normal ajungeam în 10 minute la Diana, atunci timpul curgea invers. Fiecare pas mă ducea înapoi şi fiecare fulg de nea topea ultimele reminiscenţei ale furiei mele. Trebuia să ajung s-o văd. Nu mai voiam nicio explicaţie. Sau chiar dacâ aş fi vrut ca lucrurile să fie clare, dorul de Diana era atât de mistuitor încât nu îmi mai păsa de nimic. Voiam s-o văd dar greutatea paşilor îmi încetinea mersul. Visocolea de-a binelea, era una din zilele alea de iarnă în care doar ai sta în pat, citind o carte bună sau vizionand un serial siropos. Secvenţe se derulau rapid în mintea mea, amintirea Dianei era acum mai vie ca niciodată.

Am ajuns în faţa scării blocului unde locuia. Am deschis uşa şi am alergat pe scări. Inima mea bătea cu putere. Emoţii amestecate cu o stare sufocantă de anxietate îmi făceau palmele să fie umede şi reci, respiraţia sacadată şi privirea împăienjenită.

La capatul scarilor era Diana cu 2 bagaje. Am privit-o intens… Nu stiam ce sa ii spun. Am sarit in bratele ei ca un copil inocent. M-a inabusit cu saruturi fierbinti, mi-a mangaiat ochii cu mainile ei catifelate si calde. Ne-am aruncat repede gegile groase. Mi-a sarutat lobul urechii coborand incet pe gat in timp ce mainile ei cuprindeau ludic sanii mei care vibrau exploziv. Apoi mana ei a coborat mai jos, mi-a desfacut usor nasturele de la blugi si a inceput sa ma ma atinga apasat. M-am lasat cuprinsa de vraja momentului, m-am daruit ei ca si cum ar fi fost pentru ultima oara. Am sarutat mai arzator acele buze pline si am strans si mai puternic in bratele mele acel trup firav. Cateva clipe de fericire urmau sa se naruie ca un castel de nisip lasat in voia furtunii de vara.

-Plec definitiv in Madrid. Dar e ceva ce cred ca ar trebui sa stii. Sunt doar o prostituata. Mi-a lasat mana sa cada dintr-a ei, si-a luat bagajele si a coborat anevoios scarile…[...]

Credeam cu ultima suflare ca apa poate atinge cerul si poate ca asa ar fi facut in acel moment. Cand simti cum se stinge propia picatura scursa in rau, te legi de cel mai mic amanunt cand simti ca iar o pierzi. Vrei tot mai mult, iar cuvantul devine sfera de vorbe. Nici nu stiu daca te-am regasit sau ai fost langa mine?deoarece… credeam… in cuvintele simple de atunci .
Si stiam ca cei doi poli se pot atinge, numai tu erai mandra si ascultai decat alte cuvinte  fade.

Iar timpul încă îşi poartă norii plumburii şi vântul încă îmi cerne Uitarea ..şi iară te pierd printre ramuri de vise cenuşii..

Pentru ca te iubesc atunci cand mergi si te impiedici. Pentru ca te iubesc atunci cand te murdaresti de inghetata la gura si te strambi ca un copil.
Pentru ca esti atat de tu cand strici orice, si pentru ca orice-ul stricat de tine devine ceva frumos si unic.
Si pentru ca te iubesc ma face sa cred ca sunt speciala. si tu, tu crezi ca e la intamplare. dar nu e, nimic nu e. si nici eu, nici tu, nici ei. dar tu nu stii. Tu nu stii ca dincolo de intamplare e un destin colorat in culorii vii.
Si toamna stie ca tu esti a mea, si doar a mea.

Iti mai amintesti cand stateam culcate pe iarba aspra de toamna, iar frunzele fosneau a cantec? Ne imaginam atat de multe lucruri. Priveam in aceeasi directie si vedeam aceleasi lucruri. Iar norii capatau forme umane. Si vedeam ce am fost si tot ce n-am putut deveni. Ne strangeam mainile si ne cautam respiratia rece si greoaie. In departare inca se auzea zgomotol rolelor pe asfalt. Si soarele incerca sa se strecoare printre crengile copacilor, sa ne vada si el. Era probabil curios sa stie daca mai simtim. Am fi vrut sa-i spunem, dar erau multe ganduri care ne opreau din a o face. Ma ghemuiam langa scoarta cate unui copac imbatranit de vreme, si scriam cuvinte pe o foaie rupta din agenda aceea veche. Versuri fara sens care pentru tine capatau semnificatie sacra. Iar tu imi faceai portretul in creion. Dar nu stiai ca plang. Si in desenele tale totul era vesel, iar pentru mine totul era mort.
As fi vrut sa poti sa simti. Sa iti spun ce ai fi vrut sa auzi. Dar niciodata nu am stiut cum sa fiu eu. Insa in fata ta intotdeaua m-am infatisat goala.

You…you are never alone.

Some loves will never be found
some memories will never be lost
some hearts will never change
some thoughts are still too strange

Never is the word today
Today I shall not betray
The less you care, the more you need
You are too blind to see beneath.

Am luat scrisoarea din cutia poştală. Diana îmi scrisese. După două luni în care am ignorat-o complet aveam în mână o scrisoare de la ea, o scrisoare pe care o ţineam strans. Am alergat pe scări pănă la etajul 3. Nu mai aveam răbdare să iau liftul. Inima galopa în acelaşi ritm alert cu al paşilor mei. Am deschis uşa de la intrare şi am dat năvală în dormitor. Am incuiat uşa şi m-am aşezat pe pat. Nu ştiam ce să fac. Nu ştiam dacă voiam să deschid scrisoarea, dacă voiam să ştiu scuzele ei. Am încercat să ignor scrisoarea câteva secunde, minute, nu mai ştiu. M-am gândit chiar la alternativa extremă de a o rupe. Dar nu puteam să fac asta. Oricât de mult mi-aş fi dorit asta, nu puteam. Am luat plicul, l-am desfăcut…am scos scrisoarea şi înainte de toate, am mirosi-o…da, era parfumul Dianei, acel parfum de cireşe amare, un parfum dulce amărui. Mereu mi-am spus că dacă aş atribui destinului un miros ar fi acela pe care îl purta veşnic Diana.

"Poate dacă ai fi stat atunci măcar o clipă să mă întrebi ce se întâmplă ai aflat adevărul, dar se pare că nu te-a interesat. Ai îngropat toate acele momente.Am decis sa-ti dau o ultima mangaiere , inainte de a-ti intoarce spatele, de a pasi dincolo de tine si tot ce m-a tinut in viata datorita tie.. In schimbarea ta mi-am gustat mormantul si doar asa am putut simti raceala si putreziciunea sufletului tau . Chipul tau palid adormise inainte de vreme ,rezemat de crucea , trupul greu ti l-ai lasat , in moloz sa ti-l odihnesti , mainile-ti pline de sangele meu desi ti-au fost spalate de roua noptii , insa amprenta mangaierii mele  este tot ce-ti va rataci prin mintea-ti bolnava ,veacuri de-a randul.. Moartea mea iti va aduce nemurirea , schimbarea mult visata ,ani de-a randul plansa si invocata, te va cuprinde printre acele ramuri de vise , draga mea…si cu ale sale copite iti va zdrobi inima , simtind fiecare lovitura in sangele tau pulsand… Printre ramuri de vise , sperai a-ti gasi linistea si asteptai venirea unui cosmar in urma incheierii altuia , insa moartea mea iti va aduce in brate continuarea celui dintai la nesfarsit sa-l traiesti in nemurirea ta , iubita mea.

Citeste mai mult »

Zilele treceau mai greu decât aş fi dorit. Deşi era perioada examenelor nu mă puteam concentra. Aş fi vrut atât de mult să vorbesc cu ea. Încercam în zadar să mă concentrez pe cursurile din faţa mea, dar tot ce îmi venea în minte era chipul ei. Diana….fata de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Singura persoana care m-a făcut să simt mai multă iubore decât putea inima mea umană să cuprindă şi să înţeleagă. Prezenţa ei diafană, chipul ei angelic, ochii ei mari cu privirea aceea ludică… mâinile ei graţioase, trupul ei anormal de perfect, mirosul ei de cireşe amare. Îmi era atât de dor să mă strângă în braţe, să mă sărute, să facem dragoste aşa cum doar noi ştiam. Îmi aminteam de emoţiile pe care le aveam în primele zile când mergeam să o văd. Şi din toate astea nu mai rămăseseră decât amintiri fade. Mă enervam că încercam să îmi amintesc toate felurile în care îşi mişca buzele, fiecare privire în care se oglindeau toate nefericirile şi dezamăgirile umanităţii, şi nu reuşeam. Imaginea Dianei şi prezenţa ei deveneau din ce în ce mai neclare, ca o fotografie de demult care imortalizează un chip dar care, odată cu trecerea timpului, nici măcar ea nu mai poate să redea perfecţiunea momentului. Trecuseră două luni de când o evitasem pe Diana, fără să-i spun de ce. Nu îi mai răspundeam la mesaje, la întrebări şi nici măcar la acele chemări disperate care pentru mine ajunseseră să nu mai însemne nimic. Dar nu puteam s-o uit. Oricât de mult mă durea trădarea ei, oricât de mult aş fi vrut să nu îmi mai pese, mă durea mai mult lipsa ei din viaţa mea, mai mult decât orice altceva. Trebuia să vorbesc cu ea. Dar ce să-i spun? Ce aş fi putut să-i spun după ce am ignorat-o două luni?

Citeste mai mult »

Sunt lucruri din trecutul Dianei pe care le-am aflat fara sa vreau. Poate ar fi fost mai bine sa nu stiu, sa cred ca e un monstru fara sentimente. Dar am aflat, si asta ma afce acum s-o privesc ca pe un inger demonic. Nu stiu daca m-a iubit vreodata, nu stiu ce am insemnat pentru ea, sau daca macar am insemnat ceva, dar Diana e persoana care conteaza cel mai mult acum pentru mine. 
Luase forma acum 23 de ani a unui copil al proaspatului cuplu casatorit Maria si Ghita sau Gheorghe. Nesemnificant oricum.
Ce mai … era primul lor copil. O fetita dragalasa si brunetica. Ce naiba toti copiii sunt dragalasi cand sunt mici. Pacat ca dupa aia cresc. Pana la 8 – 9 ani nu prea a avut parte de cine stie ce amintiri frumoase. Adica isi aminteste doar de o familie mediocra, niste parinti care se certau si se bateau adesea, iar atentia spre copila nu prea era in colimatorul lor. Era atat de curioasa in legatura cu burta ei si totusi nu i-au satisfacut curiozitatea.
Intr-o seara pe cand era cu burta mare s-au certat urat. Nu si mai aminteste doar "esti insarcinata ……. pai si tu bei". Acest lucru nu il poate uita. Cand s-a nascut Diana ea a fost cea mai fericita fiinta.  Silvia, cea care fusese mereu in preajma parintilor Dianei, avea se aiba un partener de joaca., pe micuta Diana.A fost trimisa sa ajute acceasta familie, acest copil. Sa ii duca pe drumul bun.
Si asa Silvia luase rolul de mama in serios. Diana i-a spus prima data ei mama. (desi varsta intre cele doua nu era mai mare de 10 ani)A fost o zi uluitoare sau cel putin momente de neuitat. Cu toate astea Ingerul diafan a fost sacrificat inca de mic copil. Agresiuni, hartuiri, futai infantil a trebuit sa indure si nu numai un Si ce era ea?  Doar un inger imbracat in haina de copil. Rezistenta ei a fost uimitoare. A fost trimisa cu un scop printre oameni. Totul se intampla cu un scop.
Dar Dumnezeu nu a luat in calcul un lucru. Intr-o lume corupta ingerul nu ramane un sfant. Dracii au inceput sa se nasca si sa se dezvolte in inger. Cine ar fi crezut ?
Si ingerii cad
Fie pe pamant
Fie in pacat.    Citeste mai mult »

Imi aduc aminte si acum ziua aceea. Era inca iarna si probabil -10C afara. Imi caut telefonul si o apelez pe Diana. Nu raspunde. Mai stau si imi fac de lucru pe net inca vreo ora doua. Incerc din nou. Iarasi nu raspunde. Dupa alte 30 de minute primesc un sms: "Nu pot raspunde. E matusa mea pe la mine si stii si tu cum e. Vorbim maine." Scurt si la obiect. Am mai stat prin casa o vreme si m-am decis sa ies pe afara. Trebuia sa merg si la market sa-mi cumpar cateva chestii.

Am iesit din casa infofolita bine de tot. Cu fularul si manusile si cu fesul si inghetam toata. Ma indrept spre market si zaresc blocul in care locuieste Diana. Un sentiment straniu m-a cuprins. "Sa merg totusi la ea? Nu vreau decat s-o vad, chiar si pentru 2 minute in fata usii". M-am razgandit insa de doua ori pana am ajuns in fata usii ei. Nu stiam daca tremuram din cauza frigului pe care il simteam in fiecare oscior sau din cauza unui fior ciudat care nu-mi dadea pace. Ajunsa in fata usii ei m-am pierdut toata. Nu stiam daca sa sun, sa ciocan sau sa plec pur si simplu la market. Asteptam acolo ca o statuie. Nu stiu de ce stateam. Pur si simplu as fi vrut ca altcineva sa hotarasca pentru mine. Mi se intampla deseori asta. Sa raman asa blocata in voia sortii. Sa astept ca altcineva sa decida pentru mine. Imi e frica de un esec si d-asta nicidoata nu ma arunc inainte in valtoarea vietii.

Dar de data aceea aveam sa-mi asum riscul, ajunsesem acolo si nu aveam sa plec pana nu o vedeam pe Diana. Putin imi pasa ca era matusa ei acolo. In definitiv cateva minute putea sa stea si cu mine. Da, fie chiar si in fata usii. M-as fi multumit si cu atat desi eram inghetata de frig. Am ciocanit prima data foarte incet. Fara rezultat..am mai incercat de cateva ori, la fel, niciun raspuns. Nu stiu de ce am facut asta dar am apasat pe clanta fara sa ma gandesc. Si..surpriza! Se pare ca usa nu era inchisa, am intrat incet in casa. M-am uitat in jur, in bucatarie nu era nimeni. In schimb niste zgomote suspecte venite din sufragerie mi-au atras atentia. Se auzeu un fel de gemete infundate care emanau placere sexuala. La inceput am crezut ca mi se pare, asa ca m-am apropiat de usa. Am ascultat atent cu urechea lipita de usa o scurta perioada.

Si da, era ceea ce crezusem. Diana era cu cineva si in momentul acela faceau dragoste. Curiozitatea m-a impins sa deschid discret usa si sa arunc o privire in sufragerie. Haine feminine erau aruncate haotic pe covor si pe scaune, iar in pat era Diana cu respectiva sub patura, de unde izbucneau rasete si gemete de placere. Am ramas stupefiata cateva minute, nestiind cum sa reactionez. Un picior ivit lasciv de sub patura, care nu era al Dianei, m-a facut sa inchid usa din instinct. Am plecat cu inima facuta tandari. Nici nu mai puteam sa-mi amintesc daca am inchis usa, daca m-o fi auzit cineva. Dezamagirea era atat de mare incat nimic nu mai conta. M-am plimbat nauca prin frigul de afara, nemaiputand sa-l simt.

Diana ma tradase. Nu exista nicio matusa. Si atunci cand am fost la ea si m-a sarutat prima data in bucatarie. Cand mi-a spus ca in sufragerie e matusa ei. Oh, Doamne. Ce mincinoasa! Si-a batut joc de mine, de sentimentele mele, de tot ce aveam mai pur. Diana, te urasc. Atunci a fost prima data cand m-am gandit serios la crima ce aveam s-o comit. Daca nici iubirea noastra nu a putut sta neintinata atunci nimic nu mai avea sa aiba rost. Nimic! Ziua aceea m-a facut sa inteleg ca sunt singura, ca sunt mai singura decat fusesem vreodata. Dar cel mai mult m-a durut sa realizez ca si atunci cand eram cu ea si ma simteam atat de implinita si fericita, eram ca un cersator la poarta Raiului, singur si neimplinit.

Diana, dragostea pentru tine  m-a facut sa devin o criminala! Si doar tu esti de vina!