Questioare

Category Archives: Books and …e-books.

“Portretul lui Dorian Gray” – Oscar Wilde

February 01, 2010 Ana Q. 21 Comments

PORTRETUL LUI DORIAN GRAY

Autor: Oscar Wilde

Nationalitate: irlandeza

Titlu Original: The picture of Dorian Gray

Anul aparitiei: 1881

***

"E trist, dar nu-i nicio îndoială că Geniul e mai durabil decât Frumuseţea.”

Personajul prezentat de Oscar Wilde în romanul său e un tânăr incredbil de frumos, bogat şi totodată foarte cult care reuşeşte să capteze atenţia lui Basil Hallward, un pictor talentat şi renumit. Fascinat de frumuseţea ireală a lui Dorian, pictorul îl foloseşte de câteva ori drept model pentru tablourile sale unde artistul îl înfăţişează ca un erou din mitologia greacă. Romanul debutează cu scena în care este prezentat portretul lui Dorian şi nemulţumirea pictorului împărtăşită prietenului său Lordul Wotton deoarece potretul dezvăluie vădit sentimentele lui pentru Dorian. Henry Wotton, un personaj excentric, hedonist cunoscut pentru propaganda pe care o aduce pentru cultivarea egoismului prin exploatarea plăcerilor trupeşti, dezaprobă convingerea pictorului referioare la tablou considerându-l o capodoperă. Ajuns în atelier, Dorian îl cunoaşte pe Henry şi în conversaţia pe care o au Dorian rămâne marcat şi profund impresionat de arguementele aduse de lord pe baza subiectul larg dezbătut de către cei doi: natura efemeră a frumuseţii şi a tinereţii. Concluziile devastatoare la care se ajunge îl fac pe Dorian să deteste portretul realizat de Basil, tocmai pentru că e atât de perfect şi peste ani îi va aminti de frumuseţea lui de acum care se va fi stins. Într-un moment de panica şi dezamăgire Dorian îşi făgăduieşte sufletul pentru a putea trăi veşnic tânăr iar portretului să-i fie transferata toată povara îmbătrânirii.

În următoarele săptămâni prietenia dintre Henry şi Dorian devine din ce în ce mai solidă, amândoi pledând pentru un nou curent hedonist în care fructificarea tinereţii şi a plăcerilor trupeşti reprezintă argumentele pe care teoriile curentului sunt construite. La scurt timp Dorian se îndrăgosteşte de Sybil, o frumoasă actriţă, pentru felul ei de a a-şi interpreta rolurile pe scenă, însă când aceasta decide să renunţe să mai joace Dorian o părăseşte. Ajuns acasă acesta descoperă uimit că expresia feţei din portretul său se schimbase devenind batjocoritoare. Speriat, hotărăşte ca a doua zi să se împace cu Sybil însă aceasta cugetare se dovedeste întârziată pentru că acesta comisese suicid. La îndemnul lui Henry actul actriţei a fost perceput de c catre Dorian ca fiind un triumf propriu în personificarea tragediei. Între timp Dorian ascunde portretul într-o cameră întunecată unde nimeni nu va putea să observe transformările ulterioare. Romanul continuă cu o serie de întâmplări, necazuri şi dezamăgiri care încep să-l macine pe erou ajungand să nu mai gândească lucid. De aici se trezeşte la viaţă farmecul cărţii.

Oscar Wilde aduce în romanul său un elogiu artei şi convingerea că scopul ultim al acesteia este să ofere frumuseţe. Pe tot parcusul romanului frumuseţea e cea care domneşte perpetuu cu scopul de a revitaliza simţurile obosite de urâtenie.

Potretul lui Dorian Gray sau "cea mai magică oglindă" îi dezvăluie treptat cele mai aspre poveri ale îmbătrânirii si ale păcatului de care acesta fusese eliberat. O vreme eroul romanului îşi trăieşte viaţa cufundat în hedonism fără remuşcări şi fără inhibiţii. Portretul lui însă va fi pe tot parcursul romanului un simbol al conştiinţei sale amintindu-i de fiecare dată aspectul adevarat al sufletului său.

Citeste mai mult

“Împăratul Muştelor” – William Golding

January 26, 2010 Ana Q. 43 Comments

IMPARATUL MUSTELOR

Autor: William Golding

Nationalitatea: britanica

Titlu Original: The lord of the flyes

Anul aparitiei: 1954

***

În timpul unui sângeros război, un avion evacuează un grup de băieţi britanici pe o insulă tropicală. Doi dintre ei, Ralph şi Piggy, descoperă o cochilie pe care aceştia hotărăsc să o foloseasca pe post de trompetă pentru a-i chema pe ceilalţi băieţi. Odată adunaţi în jurul celor doi, decid cu toţii că un lider dintre ei trebuie ales, un lider care trebuie să se gândească la modul în care aceştia urmează să fie salvaţi. Ei se hotărăsc să îl numească pe Ralph întrucât el "e băiatul cu cochilia, el ştie ce face!". Ralph, la rândul său, îl numeşte pe Jack liderul grupului de vânătoare şi împreună formează o echipă puternică. Unii se ocupă cu vânatul în timp ce alţii aprind focul pentru ca fumul să poată fi vazut din larg de vreo corabie, care va putea ulterior să-i salveze. La început băieţii se bucură din plin de viaţa lor pe insulă, departe de oamenii maturi, petrecând majoritatea timpului jucându-se şi bucurându-se de zilele însorite şi de apa caldă a oceanului.

Într-o zi însă, când vânătorii trebuiau să se îngrijească de foc, un vapor trece prin apropiere iar Ralph şi Piggy constată că focul se stinsese şi vaporul trecuse pe lângă ei fără să-i observe. Furios Ralph îi admonestează pe vânătorii iresponsabili, însă aceştia rămân nepăsători lăsându-se purtaţi de bucuria frenetică a primului porc mistreţ vânat, bucurie manifestată în mod bizar prin dansuri şi strigăte stridente.

Cei mai mici dintre ei încep treptat să răspândească zvonuri potrivit cărora există un monstru pe insulă care e oricând gata să-i atace. Zvonul acesta este întărit de cei doi gemeni Sam şi Eric, care într-una din nopţile când stăteau de pază, un paraşitist aterizează aproape de ei, iar aceştia nedesluşind formele siluetei şi a paraşutei aleargă terifiaţi către ceilalţi spunându-le că au văzut monstrul. Ziua următoare Jack, Ralph şi alţi câţiva băieţi pornesc în căutarea lui pentru a-l ucide. Ajunşi la locul cu princina abia spre seară, aceştia zăresc vag paraşuta în bătaia vântului şi o rup la fugă convinşi ca acela este monstrul cu aripi uriaşe pe care îl văzuseră şi gemenii.

Citeste mai mult

“Doamna Bovary”-Gustave Flaubert

January 11, 2010 Ana Q. 19 Comments

DOAMNA BOVARY

Autor: Gustave Flaubert

Nationalitate: franceza

Titlu Orginal: Madame Bovary

Anul aparitiei: 1857

***

Romanul debuteaza prezentandu-l pe tanarul Charles Bovary incapabil sa se adapteze in mediul scolastic si ridiculizat de catre noii sai colegi. Ca si copil, si mai tarziu ca si adult, Charles ramane pe parcursul romanului un personaj mediocru si lipsit de vigoare. Rateaza primul sau examen pentru a deveni doctor si abia din a doua incercare reuseste sa devina un doctoras de mana a doua intr-o comuna. La scurt timp dupa ce este repartizat, mama acestuia ii aranjeaza casatoria cu o vaduva mai in varsta, dar care moare la scurt timp lasandu-i acestuia mai multi bani decat ar fi sperat.

La scurta vreme Charles se indragosteste nebuneste de Emma, fiica unui pacient de-al sau, si cei doi hotarasc sa se casatoreasca spre fericirea si multumirea tatalui fetei. Se pare insa ca mariajul nu se ridica la asteparile fetei. Aceasta inca de cand locuia la manastire visa ca va gasi o iubire care va fi, printre altele, solutia tuturor framantarilor ei interioare.

Dupa ce ia parte la o serata extravaganta incepe sa viseze si sa isi doreasca cu ardoare o viata mai sofisticata. Revenirea la viata de la tara o aduce pe Emma in pragul unei depresii crunte tocmai cand aceasta ramane insarcinata. Din dragoste pentru Emma si din dorinta de a o face fericita, Charles decide sa se mute in Yonville, un mic orasel. Acolo familia Bovary ii intalneste pe Homais farmacistul, un fanfaron caruia ii place sa se auda vorbind.si pe Leon, un tanar avocat, care, ca si ea, este plictisit de viata rurala si ii place sa se afunde in romane siropoase. Odata cu nasterea Berthei, Emma incepe sa se indragosteasca de Leon, acesta raspunzandu-i sentimentelor ei. Insa sincronizarea nu e de partea lor, Emma nefiind inca pregatita sa se angajeze intr-o idila cu tanarul Leon, dezamagit de respingerea tinerei, tanarul pleaca spre Paris pentru a-si continuie studiile.

Citeste mai mult

“Clopotul de sticla” – Sylvia Plath

December 29, 2009 Ana Q. 13 Comments

CLOPOTUL DE STICLA

Autor: Sylvia Plath

Nationalitate: americana

Titlu original: The bell jar

Anul aparitiei: 1963

***

Prin clasa a 8a am citit "Veronica se hotărăşte să moară" a lui Paulo Coelho şi la vremea aia, puştoaică mică şi neştiutoare fiind, chiar m-a prins. Însă după ce am citit "Clopotul de sticlă" al Sylviei Plath, am realizat cu amărăciune că domnul Coelho nu l-a plagiat doar pe Herman Hesse în binecunoscuta lui carte "Alchimistul" ci şi pe Sylvia. Auzisem eu aşa cum ca el fură de pe unde poate, dar parcă dupa ce am citit "Clopotul de sticlă" am resimţit cel mai amar gust gândindu-mă la câtă lume îl citeşte pe Coelho şi îl consideră un scriitor autentic, când el de fapt e un impostor. Esther Greenwood, personajul principal al romanului, câştigă împreună cu alte 11 fete postul de editor al unei reviste din New York.

Romanul debuteazăcu frământările lui Esther, confuziile privind deciziile ei, viaţa ei de până atunci nu îi dau pace, aceasta nemaiputând sa facă diferenţa între ce vrea ea şi ce vor ceilalţi ca ea să facă. Cu toate astea Esther încearcă să se integreze în noul colectiv mergând la diferite petreceri, însă euforia nu durează prea mult, şi începe să se simtă din ce în ce mai singură şi mai neînţeleasă de cei din jur. Când şefa ei o întreabă ce îşi doreşte să facă în viitor, Esther e cuprinsă de un alt val năucitor de confuzii. Îşi doreşte mult să scrie însă are dubii serioase cu privire la talentele ei literare. Incidentul în care eroina romanului îşi pierde virginitatea marchează un declin psihic fatidic care se va adânci pe măsură ce Esther îşi pierde pas cu pas interesul pentru viaţă şi bucuriile ei.

Romanul e un şir lung de mici eşecuri în care mulţi vă veţi regăsi şi veţi putea empatiza perfect cu personajul principal, eşecuri care pentru Esther ajung să fie fatale, nemaiputând să le facă faţă, se refugiază tot mai mult sub clopotul ei de sticlă. Punctul culminant al romanului îl reprezintă căderea eroinei în una dintre cele mai crunte depresii, care, în cele din urmă o determină să îşi pună capăt zilelor. Destinul se pare că încă e de partea ei, aceasta fiind găsită în ultimul moment şi dusă la clinica de reabilitare. De aici urmează un soi de călătorie iniţiatică a Estherei prin clinicele psihiatrice unde încearcă să învaţe să preţuiască viaţa aşa cum e ea, unde ajunge să cunoască oameni minunaţi care, odată cu ea, încep să-şi recapte, încetul cu încetul, ceva ce pierduseră demult….speranţa şi pofta de viaţă.

Cu toate astea finalul nu este nici pe departe cum probabil vi-l imaginaţi, nu există un final fericit cu iepuraşi albi şi floricele colorate. Finalul cărţii e învăluit în mister şi ambiguitate. Autoarea creează un personaj care pare ca la final se recuperează, ca încearcă sa se elibereze cu totul de sub clopotul de sticlă. Sylvia Plath se confunda cu personajul singurului roman scris de ea. Însă, din păcate, destinul autoarei romanului e cu mult mai clar decât al eroinei sale, Sylvia ajungând să se sinucidă în iarna anului 1963 după ce mariajul ei eşuase. Criticii spun că actul ei reprezintă un reproş suprem, un refuz irefutabil la adresa unei lumi pe care n-a putut s-o înţeleagă şi în care nu s-a putut integra niciodată. Citate:

"The silence depressed me. It wasn’t the silence of silence. It was my own silence." "So I began to think maybe it was true that when you were married and had children it was like being brainwashed, and afterward you went about as numb as a slave in a totalitarian state." "To the person in the bell jar, blank and stopped as a dead baby, the world itself is the bad dream." "What a man wants is is an arrow into the future and what a woman is is the place the arrow shoots off from." "I felt my lungs inflate with the onrush of scenery—air, mountains, trees, people. I thought, ‘This is what it is to be happy.’" "There was a uniformity, as if they had lain for a long time on a shelf, out of the sunlight, under siftings of pale, fine dust."

Citeste mai mult

“Zâtul” – Tatiana Tolstaia

December 24, 2009 Ana Q. 5 Comments

ZATUL

Autor: Tatiana Tolstaia

Nationalitate: rusa

Titlu orignal: Кысь (The Slynx/Kys)

Anul aparitiei: 2000

***

În acest roman Tatiana realizează o remarcabilă distopie, acţiunea petrecându-se într-o comună din Rusia (Fiodor Kuzimici, numele comunei fiind dat de conducătorul acesteia, purtând acelaşi nume) la 300 ani după ce Pământul fusese distrus de o bombă nucleară. Câţiva dintre locuitorii comunei sunt pământenii de dinainte de distrugere, fiind numiţi sugestiv "Foştii", restul locuitorilor fiind nişte ciudăţenii, un soi de hibrizi între oameni şi animale care mănâncă şoareci, au coadă şi gheare şi sunt mânaţi în permanenţă de un profund sentiment de adulare al conducătorului lor, slăvit fie-i numele! Personajul principal e un tânăr scrib, Benedikt, care este încearcat pe tot parcursul romanlui de sentimente umane, fiind totodată urmărit de o profundă sete de cunoaştere şi ascensiune spirituală. De mic copil descoperă pasiunea pentru cărţi şi se afundă din ce în ce mai mult în lectură, unde descoperă că de fapt lucrurile nu stau întocmai cum conducătorul lor drag le-a înfăţişat.

Benedikt, spre deosebire de restul "guguştiucilor", nu se teme de zât, el e în permanentă căutare a valorilor culturale pierdute, încercând să îşi stabilească singur propriul sistem de gândire, chiar dacă asta înseamnă negarea autorităţii instituite de conducătorul său, Mârzacul Suprem,"Slăvit fie-i numele", poet, romancier şi câte şi mai câte. E o carte pe care vi-o recomad cu toată căldura. Firul epic e uşor de urmarit, e simplă şi relaxantă la suprafaţă, însă la o lecturare mai atentă veţi regăsi acolo filosofii de viaţă interesante şi reale. Nu vreau să dau mai multe amănunte, nu îmi place să stric plăcerea celor care poate n-au citit cartea şi vor s-o facă. Romanul e captivant, nu duce lipsă de umor şi sarcasm, personajele sunt atipice şi amuzante, o sa regăsiţi acel umor nebun combinat cu alegorii uşor de remarcat şi pe care le veţi îndrăgi de la un capăt la celălalt. Câteva dintre citatele care mi-au plăcut:

"Nu există niciun fel de zât. Nu-i decat neştiinţa oamenilor" "Ei poftim! Omul propune şi D-zeu dispune!" "Boala este în cap, boala este ignoranţa omenească, prostia, întunericul" "Nu există duşman mai rău decât indiferenţa"

Acestea fiind spuse, ştrumfiţa cu eşarfă vă urează "Lectură placută!"

Citeste mai mult

We love to read!

December 20, 2009 Ana Q. 23 Comments

Pentru că una dintre pasiunile mele cele mai mari o reprezintă cititul, m-am gândit să înfiinţez pe blog o pagina unde să postez lista mea de lecturi din ultimii ani. )o gasiti sus sub denumirea “Ştrumiţa citeşte şi recomandă”)Nu le mai ţin minte chiar pe toate, dar cu siguranţă nu am să le uit niciodată pe cele care m-au influenţat într-un fel sau altul.
După cum aţi observat, pe blog am o categorie specială intitulată “Cărţi”. Acolo se regăsesc cateva păreri personale (nu îmi place să le numesc recenzii deoarece o recenzie implică mult mai mult decât păreri personale şi ceva critică, mai am mult de muncă până ca ele să aibă pretenţia de recenzii).
Dacă doriţi părerile unei ştrumfiţe referitoare la vreuna din cărţile din pagina mai sus menţionată, scrieţi un comentariu acolo (nu înainte să verificaţi dacă nu există cumva “recenizia strumfitei” în categoria “Cărţi”) şi promit că am să postez în cel mai scurt timp pe blog păreri, impresii, idei şi critici personale despre cartea respectivă.

De asemenea, ştrumfiţa cu eşarfă acceptă şi recomandări aşa că, nu vă sfiiţi, şi recomandaţi-i cărţile care v-au plăcut, că o să se bucure mult, mult.

PS: apropo, ca sa fiti la curent cu ce mai debiteaza strumfita, aveti sus in dreapta feedburner-ul, dati click acolo si va abonati. multumesc

Citeste mai mult

Carti Literatura Universala de vanzare

November 03, 2009 Ana Q. 12 Comments

Aveti mai jos o lista de 140 de carti din literatura universala care sunt de vanzare.
Preturile sunt cuprinse intre 5-25 lei volumul.
Ele apartin unui domn in varsta rapus de cancer, iar pentru a procura banii necesari medicamentelor lunare scumpe, a recurs la aceasta metoda. (de a-si vinde cartile din biblioteca, toate aflate intr-o stare f buna).
Saptamana urmatoare va mai urma o lista cu alte 300 de titluri.
Daca sunteti interesati, va rog sa scrieti pe mailul: martzy_martzy@yahoo.com (Rac Mariana). De asemenea o puteti contacta pe Mariana prin id-ul de messenger: martzy_martzy

1.Ascamio – Al. Dumas
2.Bietul Ioanide – G. Calinescu
3.Caracatita – Frank Norris
4.Copiii capitanului Grant – Jules Verne
5.Clopotele din Basel – Louis Aragon
6.Casa blestemata. Intrusul – Vicente Blasco Ibanez
7.Chipul dragostei – Jerzy Broszkiewicz
8.Catunul – William Faulkner – vanduta
9.Cararea pierduta – Alain Fourier
10.Cum au cunoscut oamenii pamantul – Virgil Hilt si Ioan Popovici
11.Cei patruzecisicinci(vol.1 si 2) – Al. Dumas
12.Cei trei muschetari(vol. 1 si 2) – Al Dumas
13.Colierul reginei – Al. Dumas
14.Capitan la cincisprezece ani – Jules Verne
15.Cinci saptamani in balon – Jules Verne
16.Capitanul Hatteras – Jules Verne
17.Confesiunile unui opioman englez – Thomas de Quincey
18.Domul linistit – Mihail Sholohov
19.Das Niebelungenlied
20.Diamantele negre – Jokai Mor
21.Doamna de Monsoreau – Al. Dumas
22.Dictionar roman-german
23.Dictionar german-roman
24.Dictionar de neologisme
25.Die Große Duchen (germana)
26.Der Gute Ton(germana)
27.Dupa douazeci de ani – Al Dumas
28.Elmer Gantry – Lewis Sinclair
29.Egoistul – George Meredith
30.Episoade nationale – Benito Perez Galdos
31.Faust – Goethe(germana)
32.Femeia in alb – Wilkie Collins
33.Germinal – Emile Zola
34.Ghepardul – Giussepe Tomasi di Lampedusa
35.Ghidul Banatului
36.Gentlemanul Schiop – Constantin Barbuceanu
37.Gran Canaria – A. J. Cronin
38.Henry Esmond – William Makepeace Thackeray.
39.Händel- biografie
40.In fata steagului – Jules Verne
41.Insula cu elice – Jules Verne
42.Insula – Robert Merle
43.Intelepciunea nebunului – Lion Feuchtwanger
44.Ivanhoe – William Scott
45.Inotatorul ranit – Leonida Neamtu
46.Afacerea murdara din strada Merulana – Carlo Emilio Gadda
47.Jonathan Wild – Henry Fielding
48.Intalnire cu Hebe – Ovidiu Surianu
49.Isabela-Simfonia Pastorala – Andre Gidé
50.Iubire – Alexandar Karasimeonov
51.Johann Strauss – George Sbarcea
52.Jack London – Irving stone
53.Lotte la Weimar – Thomas Mann
54.Luna si doi bani jumate – W. Somerset Maugham
55.Legendele Olimpului – Alexandru Mitru
56.Liszt – Th. Balan(biografie)
57.Leonard – Th. Balan(biografie)
58.Mihail Lermontov – Tamara Gane(biografie)
59.Luna la Omaha – Jean Amila
60.Muzica, arta greu de inteles – George Balan
61.Memoriile lui Hector Berlioz – (traduse de)George Balan
62.Mozart – I. Weinberg(biografie)
63.Mahler – George Balan(biografie)
64.Michelangelo – biografie
65.Mesterul Piere Huguenin – George Sand
66.Mall Flanders – Daniel Defoe
67.Mauprat – George Sand
68.Mascarada – Alberto Moravia
69.Mai tare ca moartea – Guy de Maupassant
70.Memorii – Al Dumas
71.Misterioasa sirena – Mircea Serbanescu
72.Misiunile capitanului Dan – Nicolae Tautu
73.Mireasa din Lamermoor – Walter Scott
74.Mirovici. Printesa Tarakanova – G. P. Danilevski
75.Meduza – Miron Scrobete
76.Nuvele italiene contemporane
77.N.N. Tonitza – Petru Comanescu(biografie)
78.Nansen – A. Talanov
79.Necunoscuta – Ion Grecea
80.Necunoscuta de la Wildfell Hall- Anne Bronté
81. Omul amfibie -Alexandr Beleaev
82.Omul de la ora 13 – Drago? Vicol
83.Omul invizibil – H.G. Wells
84.Odiseea capitanului Blood – Rafael Sabatini
85.O pagina de dragoste – Emile Zola
86.Omul de la capatul firului – Rodica Ojoc Brasoveanu
87.Orele astrale ale omenirii – Stefan Zweig
88.O iarna pe muntele Fuji – Erwin Wickert
89.Pescuitorii in apa tulbure – Balzac
90.Proza satirica franceza
91.Giacomo Puccini – George Sbarcea
92.Niccolo Paganini – Ion Ianegic
93.Povestiri amare – Pär Lagerkvist
94.Palaria comisarului – Werner Steinberg
95.Praga – George Serban
96.Poveste de iubire(Love story) – Erich Segal
97.Pasiunea Anei Ozores – Clarin
98.Prietenul nostrum comun – Charles Dickens
99.Primarul din Casterbridge – Thomas Hardy
100.Planeta cu sapte masti – Gerard Klein
101.Pomul de Craciun – Michel Bataille
102.Poveste despre doua orase – Charles Dickens
103.Povestiri stranii – Mihai Radulescu
104.Povestiri dintr-un buzunar si povestiri din celalalt buzunar – Karel ?apek
105.Quentin Dueward – Walter Scott
106.Regina Margot – Alexandre Dumas
107.Robur cuceritorul – Jules Verne
108.Richard Wagner – M.S. Druskin
109.Gioachino Rossini – G. Sbarcea
110.Rabelais – Ovidiu Drimba
111.Rocambole – Ponson de Terrail(vol 1,3,4,5)
112.Razboiul femeilor – Al. Dumas
113.Requiem pentru noi toti – Jose Maria Sanjuan
114.Sub stele – A.J. Cronin
115.Singur pe lume – Hector Malot
116.Saga despre Njal – Njal(2volume)
117.Steaua Ket – Al. K Beleav
118.Sunt un natarau – Sherwood Anderson
119.Salul Negru – Luigi Pirandello
120.Salba Miresei – Erwin Wittstock
121.Stapanul lumii – Al. R. Beleaev
122.Spartacus – Raffaello Giovagnoli
123.Beethowen, Marile epoci creatoare. Simfonia a IXa – R.Roland
124.Robert Schumann – Eugenia Ionescu
125.Schubert – ***
126.Scene din viata lui Shakespeare – Mihnea Gheorghiu
127.Sensurile muzicii – G. Balan
128.Stefan Luchian – ***
129.Strajerii Casei – Shirley Ann Grau
130.Spionii veneau din infern – Charles Wighton si Gunter Peis
131.Suanii – Honore de Balzac
132.Stoicul – Theodore Dreisder
133.Saptamana neterminata – Petre Salcudeanu
134.Suflete Zbuciumate – Stefan Zweig
135.Sfarsit de capitol – John Galsworthy
136.Soareci si oameni – John Steinbeck
137.Sapho – Alphonse Daudet
138.Sallambo – Gustave Flaubert
139.Trandafirii negri – Sahib Djamal
140.Teodora Imparateasa Bizantului – Charles Dieh

Citeste mai mult

Crima si Pedeapsa

August 07, 2009 Ana Q. 18 Comments

CRIMA SI PEDEAPSA

Autor: F.M Dostoievski

Nationalitate: rusa

Titlu Original: Prestuplenie i nakazanie (Crime and Punishment)

Anul aparitiei: 1866

***

Cartea am citit-o anul trecut. A fost prima carte citita integral de Dostoiesvki. (mai avusesem in trecut cateva incercari esuate in a citi "Idiotul" si "Demonii". Eram in perioada aia in care incepeam 1000 de carti si nu terminam nici una. Dumb. Stiu. Habar n-am de ce faceam asta. Nu ma puteam concentra, mereu gaseam alta carte, care aparent era mai interesanta, si o abandonam pe cea pe care o aveam in pending. Anyways, acum pot sa spun ca m-am vindecat. Dar am dat-o in extrema cealalta. *mereu am fost un om al extremelor, calea de mijloc nu-i pentru mine, haha..haha..ihaha. ok, i`m done*. Acum citesc pana la capat tot ce incep. *al dracu` de bizar obicei, asa-i?* si nu numai atat; adica, dupa ce termin o carte, caut recenzii, comentarii, alte carti scrise despre cartea respectiva. Acum imi aleg cartile cu mai multa atentie. Oricum, nu-mi mai fac liste dinainte. Dupa ce termin o carte, incep si ma foiesc aiurea, nu mai am rabdare sa o caut pe urmatoarea. Scotocesc in biblioteca persoanala, in cea a prietenilor, pe net, pe unde mai apuc, uneori mai tin seama si de recomandari..si ma apuc. Asa..si acu` sa ies din paranteza..badabim badabaaam)

Personajul principal al cartii este Rodion Raskolnikov, un fost student din Moscova, in varsta de 23 de ani. Aflat in pragul mizeriei, lipsit de resurse financiare, intrucat si singura sa sursa de venit avea sa dispara (meditatiile pe care le dadea), Raskolnikov infaptuieste nu doar o crima impotriva unui om, ci si o sinucidere. …*Imi vine greu, al naibii de greu, sa scriu despre cartea asta. Are o semnificatie aparte pentru mine. (o citeam in acelasi timp cu o persoana draga mie si seara ne intalneam in parc si povesteam. Povesteam ore in sir despre crima, despre Sonia, despre frustrarile existentiale, despre Dunecica, despre Lujin, Razumihin si.. despre un posibil sfarsit. Ne zugraveam finalul cartii in fiecare zi altfel. A fost special. Si inca mai este.) De fapt, mai bine nu mai scriu, sunt "n" recenzii pe net despre "Crima si Pedeapsa", recenzii bune si recenzii mai putin bune. Daca cititi cartea o sa va dati singuri seama de asta.*

Finalul cartii a fost ciudat. Pentru mine cel putin. A fost…neasteptat. Poate prea imprevizibil. Ma asteptam la ceva mai dramatic, dar a fost frumos asa si simplu. Si frumos. Da, frumos frumos. *stiu ca ma repet ca o toanta, dar sunt intr-o stare meditativ-contemplativa, si asta ma face toanta, foarte toanta*

De mentionat teoria lui Raskolnikov cu privire la impartirea oamenilor in doua categorii: in prima se regasesc oamenii obisnuiti, care traiesc in permanenta supunere, incapabili fiind sa aduca ceva nou.
In a doua categorie gasim oamenii cu spiritul protestatar, oamenii independenti care au darul de a rosti ceva nou. Iar crima lui este un omagiu adus celei din urma.

"…Cei mai multi cer distrugerea lucrurilor de azi in numele binelui de maine, si da, un astfel de om, pentru ideea lui, ar trebui sa verse sange, sa treaca peste cadavre, el, in toata constiinta, nu va pregeta s-o faca…"

Mie mi-au placut toate personajele in egala masura. In fiecare m-am regasit, putin cate putin. Am notat undeva cateva dintre replicile mele preferate. Here they are:

Raskolnikov:

“Eu n-am ucis un om, am ucis un principiu!” , “Am vrut sa fiu un Napoleon si de aceea am ucis… Acum pricepi?”

"Nu m-am plecat in fata ta, ci in fata intregii suferinte umane"

"Stii, Sonia, zise el cu un fel de insufletire, stii ce am sa-ti spun : daca as fi ucis numai din pricina foamei, urma el, apasand pe fiecare cuvant, si privirea lui, desi sincera, avea ceva enigmatic, as fi fost… fericit acum!” .

"Si sunt, sunt indiscutabil un paduche […] pentru ca eu sunt poate mai josnic si mai dezgustator decat insusi paduchele ucis, si fiindca am presimtit dinainte ca am sa mi-o spun dupa ce-am sa ucid! Oare se poate asemana ceva cu groaza asta?! O, ticalosie! ”

Lujin:
"Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel"

Svidrigailov:
"Fiecare cauta sa fie fericit si cel mai bine o duce acela care reuseste sa se insele mai bine"

Citeste mai mult

Bolnav de dragoste

July 21, 2009 Ana Q. 14 Comments

LOVE SICK

Autor: Dr. Frank Tallis

Nationalitate: britanica

Titlu Original: Love Sick

Anul aparitiei: 2005

***

Iata ceva foaaaarte interesant. Se pare ca dragostea ar fi o boala, conform unor studii recente, pe care doctorul Frank Tallis le reda in cartea sa "Love sick".

Citat de pe un forum strain de literatura:

Love is a Mental Illness?
"Love is an Mental Illness. So goes the Dr. Frank Tallis Thesis in his book "Love Sick". This mental Illness has been recognised and recorded in papyrus by early Egyptians thousands of years ago. The symptoms of "Love Sickness" has been well documented by Muslim Physicians and writers of the early Islamic Empires, culminating in the writing of the all-time classic Love Story of "Layla and Majnun" – the Archeytype of all love stories. Love at First Sight, The Exhileration of meeting, The Infinite Possibilites of joy, The Love Triangle, Unrequited Love, The Separation, Yearning for the Beloved and The Madness and finally Death of the Lovers in the absence of each other.
Love starts off with joyfulness but it’s a joy that has the inenvitable sadness attached to it. The High’s and Lows of Love Sickness is same as that of a manic depressive – a mental illness that is now fully recongnised and has some effective remedy for it. Although love sickness is no longer recognised as an illness – so goes Tallis arguments, it has symptoms that can be readily diagnosed as a mental illness. Love Sickness can kill – from Sappho jumping off a cliff for unrequited love to lovers committing suicide. Love make us irrational. It unsettles us. Turns our world’s upside down. Therefore this Illness needs a ready diagnoses and needs to be treated."

Oh well… Mie mi-a spus cineva, o cunostinta oarecare care a patit-o, ca lucrurile decurg frumos la inceput, cand simti si aerul din jurul tau(devine brusc tot mai consistent), mergi pe strada si totul e pufos, ai parte de sinestezii, simti ca totul e asa cum trebuie sa fie si ti se pare ca toul e perfect la modul in care nu mai fusese niciodata pana acum atat de perfect.

Am mai aflat tot de la cineva ca apoi lucrurile decurg din ce in ce mai rau, in faza finala, incepi sa te evapori incet, si nimic nu mai are forma, gust, miros, totul ti se pare derizoriu, consideri ca te poti dispensa de oricine si nu mai dai doi lei la modul serios pe nimeni, nu faci decat sa iti bati joc de oricine iti pica in plasa, fie ca e vorba de amicii tai, de familia ta, de oamenii noi pe care ii cunosti.
Am dedus ca de fapt te doare in pix de toti, ti-e lehamite, incepi sa suferi cu inima(fizic vorbind, ai caderi de tensiune sau palpitatii), mergi pe strada si nu vezi pe nimeni, vezi doar niste carcase care se plimba de colo colo. Nimic nu mai poate fi perfect, frumos, bun, nimic nu merita osteneala, oamenii ti se par toti urati, meschini, insensibili si devii putin mai mizantrop decat erai inainte, daca erai.

In urmatoarea faza se presupune ca preferi sa imparti casa cu o pisica, sau cu niste paianjeni, decat sa o imparti cu oameni, ti se pare ca ei sunt indirect vinovati pentru boala ta, ca si cum nu ti-ar fi spus la timp ca trebuie sa faci tratament si au lasat-o sa se cronicizeze si nimic nu te mai scapa.
Sau ai cealalta solutie: sa participi la consensul tuturor, evitand sa le strici distractia cotidiana si prefacandu-te ca totul e ca la inceput, ca esti sanatos tun si ca nu au de ce sa se mai uite la tine cu expresia aia cu care se uita la un animal ranit pe care totusi le este prea mila sa il eutanasieze desi stiu ca se chinuie crancen si inutil.
Mi-a mai zis individa asta ca tot procesul te face invulnerabil la alte atacuri ale maladiei prin alti agenti, si ei, prostii, nenorocitii, bibicii se asteapta sa iti gasesti pe altcineva cat mai repede(adica alt agent patogen), dar e bine sa ii lasi sa creada, ca te mai distrezi si tu.

Adica da, e cu happy end.