Category Archives: Questii

În umbra altcuiva

Ideea acestui post mi-a venit stând de vorbă cu o prietenă la telefon. Dintr-una în alta, după o oră de conversaţie despre noi, au început şi discuţiile despre alţii (bârfa, sau cum vreţi voi să-i spuneţi, ştiu, sună urât, dar toată lumea o practică aşa că să nu ne mai dăm după deget, că nu-i frumos să negăm evidentul). Şi ne-am adus aminte de un tip…"Care Alexandru? Ah, fostul iubit al Mădălinei?" "Dada, despre el ziceam". Adică tot ce ne puteam aduce aminte despre Alexandru era…prietena lui. Dacă nu era ea probabil nici numele nu i-l mai ţineam minte. Şi da, îi cunoscuserăm pe amândoi în aceeaşi perioadă. Deci el se remarcase doar pentru că era împreună cu ea.

Iar Alexandru din discuţie nu e un caz singular. Mi se întâmplă deseori să cunosc persoane şi să mi le amintesc prin prisma altora. Habar nu am de ce, dar presupun că personalitatea din categoria Alexandrilor (a se nota, nu am nimic cu acest nume si nici cu cei care-l poartă) nu iese cu nimic în evidenţă. Nu impresionează cu nimic. Atunci când vorbeşti despre cineva e foarte important să-ţi aminteşti o caracteristică a lui: cutare care spunea doar bancuri cu blonde, cutare care citea multe cărţi SF, cutare care purta cămăşi în carouri, cutare care avea tunsoarea aia ciudată, etc. Ce vreau să spun este că fiecare persoană ar trebui să aibă "his/her thing", ceva care să-i definească personalitatea. Cred că e mai bine să te ţină minte cineva pentru ceva al tău, fie şi un lucru negativ, decât să îşi amintească de tine pentru că eşti fratele lui X, colegul lui Y sau fostul iubit al lui Z.

Pentru că durează mai puţin de două minute până fac toată treabă să fie despre mine, m-a buşit întrebarea: oare cum îşi amintesc ceilalţi de mine? Că sunt creaţă, că sunt slabă, că sunt mică de înălţime, că am ochii mari, că sunt enervantă, agasantă, amuzantă etc. Cred că mai mult m-ar durea să nu îşi amintească deloc sau s-o facă prin prisma altei persoane de care mintea lor mă conectează.


 
E într-adevăr pentru  prima dată când încerc să îmi aduc aminte de persoane din trecut şi de particularităţile lor. Şi într-adevăr, sunt persoane pe care nu mi le pot închipui decât ataşate altcuiva. Aşa că, nu ne rămâne decât să fim mereu noi înşine, să ne redescoperim acel "quelque chose" al nostru şi să sperăm că ceilalţi îşi vor aminti de noi prin prisma personalităţii noastre şi nu a altora.

 

PS: Am scos pagina "Ia-ma la tine" si am inlocuit-o cu "Statistici". (Imi cer scuze pentru cei ale caror link-uri se aflau in pagina respectiva).

Un tricou cu personalitate :)

Dintotdeauna mi-au plăcut questiile personalizate. La birou am tot felul de lucruşoare aduse de mine şi personalizate; agende, pixuri, dosare etc. De curând mi-am comandat un sticker pentru laptop cu nişte fluturaşi tare drăguţi. Pentru Iphone-ul meu găsesc mereu carcase atât de frumoase şi sinceră să fiu nu mă pot abţine până nu îmi cumpăr dacă văd vreuna care să-mi facă insistent cu ochiul. După cum bine ştiţi, duminică plec în Redescoperă România, motiv pentru care m-am gândit că ar fi drăguţ să-mi personalizez un tricou cu blogul meu. Am văzut trend-ul asta pe la mai mulţi bloggeri şi am zis că ar fi frumos să am un tricou personalizat cu blogul meu pe care să-l port pe la blogmeet-uri. Cum nu mai personalizasem nimic online ci am mers direct la magazinele specializate, am cerut ajutorul pe Twitter şi Facebook. Timp ca să merg eu pe undeva să mi-l fac nu aveam, aşa că o comandă online cu modelul ales care să vină direct la mine acasă ar fi fost mai mult decât binevenită. Am primit mai multe răspunsuri de la voi, aşa că am intrat pe site-urile respective să văd despre ce e vorba. Dintre toate pe care le-am verificat m-am oprit asupra site-ului Bumbac100.ro care execută personalizarea tricourilor si prin imprimare digitală.

 Adică nu o să îmi fie teamă ca după câteva spălări imprimeul să se ducă. Un alt avantaj al acestui de tip de imprimare este că se pot printa un număr mare de culori în diferite nuanţe cu tot cu efecte. De asemenea imprimarea rezistă la foarte multe spălări, tricourile fiind plăcute la atingere iar imprimeul atât de bine realizat încât nici nu-ţi dai seama că a fost făcut special pentru tine, ci parcă ar fi fost cumpărat direct din magazin. Ştiţi voi, că sunt unele tricouri atât de indoilenic calitativ imprimate încât după prima spălare devin imposibil de purtat. Serviciile frumos prezentate  pe site mă convinsesera pe deplin,mai ales că spuneau că pot imprima atât pe faţă cât şi pe verso, un mare plus din punctul meu de vedere,  astfel că am încercat să iau legătura cu cineva de acolo. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost că, deşi era ora 19:00, cineva era online gata să ofere asistenţă clienţilor. Am discutat aşadar cu ei, le-am spus ce anume îmi doresc de la tricou şi dacă se poate să ajungă până vineri seara. Asta se întâmpla luni seara. Marţi deja primisem confirmarea comenzii şi o poză ataşată pe mail cu preview-ul tricoului, iar astăzi l-am primit impecabil ambalat prin curier. Totul s-a întâmplat inimaginabil de repede, şi credeţi-mă că ştiu ce spun, comand frecvent questii de pe internet, şi după unele comenzi am aşteptat chiar şi două săptămâni. Şi da, comandate de pe site-uri din România.


Tricoul este exact cum mi l-am imaginat şi cum l-au prezentat: fabricat din bumbac 100%, impecabil imprimat, într-o culoare frumoasă în ton cu cea a blogului meu. Concluzie? Un site de personalizări tricouri cu produse de înaltă calitate şi cu servicii ireproşabile la preţuri incredibil de avantajoase. Indiscutabil raportul calitate-preţ este unul excepţional. Aşadar, dacă vă gândiţi să vă personalizaţi tricoul, să faceţi o surpriză cuiva drag, pe ei vi-i recomand cu cea mai mare încredere. De asemenea pe site-ul lor puteţi să vă alegeţi dintr-o gamă variată de modele şi culori tricouri foarte drăguţe la preţuri pentru orice buzunar.

Puteţi lua legatura cu ei pe site-ul bumbac100 pe Facebook si pe Twitter.

Si acum poza cu tricoul..tanaaam:

 

Nu rezist fără telefon

Da, ăsta e răspunsul la întrebarea "Cât ai rezistă fără telefon?". Nici măcar o zi. Ar fi frumos să pot spune că da, pot să stau şi o săptămână fără el, să mă desprind de toţi şi toate, dar adevărul este că n-aş putea rezista fără nici măcar o oră. Asta exceptând timpul când sunt acasă. Nu pot pleca fără el nicăieri şi atunci când o fac mă asigur că are bateria full căci astfel risc să rămân fără şi nu e deloc plăcut. Asta cred că e singurul dezavantaj al smartphone-urilor. Singurul pe care l-am găsit eu. Dimineaţa plec cu bateria full şi uneori ajung seara acasă cu Iphone-ul descărcat complet. Recent mi-am achiziţionat şi un încărcător Iphone pentru maşină, ca să ştiu sigur că atunci când plec la drum lung pot să îl folosesc ori de câte ori vreau eu, fără să mă gândesc cu groază că în câteva ore o să moară.

Şi cum următoarea întrebare firească stă probabil acum pe buzele tuturor, o anticipez şi vă răspund îndată: Ce fac eu atâta cu telefonul mobil?
 
Jocuri. Am dezvoltat o mică pasiune pentru Angry Birds. În autobuz mă joc, pe wc mă joc, la muncă mă joc, ori de câte ori am ocazia deschid joculeţul şi omor porcuşori verzi.
 
Aplicaţii. Preferata mea e acum Real Simple. Am să vă povestesc mai multe despre ea şi despre alte aplicaţii Iphone pe care le folosesc eu cu mare drag şi spor într-unul din articolele viitoare. Ca să vă faceţi o idee, cu Real Simple creezi tot felul de liste. (eu îmi fac şi task-uri pt ziua în curs, wishlist-uri pe categorii: produse de îngrijire, haine, liste de cumpărături etc).

 Social Networks.

  • Prima dintre ele şi de care sunt acum foarte obsedată e FourSquare. Ori de câte ori ies pe undeva deschid repede aplicaţia să dau check-in şi să văd dacă a lăsat careva vreun tip. Dacă a lăsat îl citesc, iau aminte, şi las şi eu unul la rândul meu. De regulă mă rezum la cum e servirea, cât de accesibile sunt preţurile, cum sunt produsele, le fac şi poze etc. Ce să zic, de vreo două luni m-a apucat febra şi nu pare să plece prea curând. Ghinionul meu că nu mă plimb atât de des, aşadar vreau, nu vreau trebuie să mă temperez.

  •  Facebook. Aici intru din plictiseală. Când nu mi-a ieşit juma de oră nicio planşă la Angry Birds şi m-am plictisit de jucat, intru pe Facebook să văd ce mai e nou cu lumea, cine ce mai zice, ce poze a mai pus, questii din astea.
  •  Twitter. În fiecare dimineaţă, la ţigară, e primul lucru pe care-l fac cu telefonul. Deschid Twitter-ul şi mă apuc şi scrollez down prin timeline, răspund la mentions, mai dau un retweet la ceva ce mi se pare interesant şi dacă am ceva de zis scriu, dar de regulă sunt atât de adormită încât prefer doar să "lecturez"

 
Vorbit. Şi încă cât. Nu m-aş plictisi de stat la taclale nici într-o 100 de ani. E boală din copilărie, de când înroşeam telefonul fix vorbind cu prietenele şi cu pen pals din afară oraşului. Îmi amintesc că odată ai mei părinţi au plătit vreo 3milioane factura telefonică şi m-au restricţionat de la dulciuri o lună de zile. A fost cea mai urâtă pedeapsă pe care am primit-o vreodată.

Muzica. Îmi place să ascult muzică pe telefon, dar pentru că mă plictisesc repede de anumite melodii şi mi-e efectiv lene să stau să le schimb de fiecare dată, prefer youtube-ul. Dezavantajul e că se consumă repede opţiunea de trafic inclusă şi intru pe cost suplimentar. Un alt dezavantaj al Iphone-ului e că nu are radio încorporat ca restul telefoanelor. Adică, dacă vrei să asculţi radio tre` s-o faci online şi iar te papă de Mb.
 
Mesaje scrise. Cred că de când am smartphone trimit din ce in ce mai puţine. Şi bineînţeles de când cu ofertele cu mii de minute în reţea. Dacă înainte mesajele erau "baza", acum le folosesc cel mai rar.

Si bineinteles, ocazional folosesc  si camera foto a telefonului. Oricum, asta se întâmplă foarte rar şi doar atunci  când vreau să sharuiesc  ceva pe FourSquare, Twitter, Facebook. Acum, după ce am scris acest articol, îmi dau seamă că o scurtă cură de No Phone nu mi-ar strica. Ba deloc chiar. Dar ca de obicei, orice cură şi orice plan poate să mai aştepte.
 
 Voi cât de mult aţi rezistă fără telefonul mobil?
 
 PS: Citiţi şi articolul Tomatei pentru a vedea şi părerea unui om ca
re nu-i dependent de telefonul lui.

Dacă nu îţi place să scrii`, de ce-ţi mai faci blog?

Şi nu mă refer la cei care au de ce să le aibă. Pretenţiile, de ele zic. Ci de cei care şi-au deschis un blog de 2-3 luni şi visează deja să facă bani din el. Ok, aţi spune, foarte frumos, oamenii sunt ambiţioşi, au un scop bine definit şi ce rost are să-i criticăm? Să lămurim câteva lucruri de la început, nu de alta dar parcă am aşa o presimţire că iar sunt acuzată de îngamfare şi alte atribute care, zic eu, nu mi se potrivesc. Nu am nicio aversiune faţă de bloggerii mici. Nu am făcut nicioadata genul ăsta de discriminări. Pentru mine contează cum scrie persoana respectivă, nu cât de veche este în blogosferă şi câtă notorietate are. Dacă aruncaţi o privire prin blogroll-ul meu veţi vedea că mai degrabă îmi sunt dragi cei mici decât cei mari. Şi asta nu pentru că nu citesc blogul lui Zoso, dar el nu are nevoie de un link în blogroll-ul meu, toată lumea îl ştie, dar unui blogger la început de drum, cu potenţial şi pe care mi îmi face plăcere să-l citesc, îi prinde bine un link. Aşa mai află unul, altul de el.

Ce vreau să zic e că încurajez bloggerii la început de drum, nu strâmb din nas când unul dintre ei îmi cere ajutorul, căci şi noi am fost odată începători şi alţii la rândul lor ne-au ajutat. Loc e pentru toată lumea, aşa că de ce să refuzăm să dăm un sfat unui blogger la început de drum? Am întâlnit deseori, la unii bloggeri cunoscuţi, atitudinea aia de.."get lost" când vine vorba de cei la început.. Nu îi condamn, ba chiar pana la un punct îi înţeleg. La început poate au fost şi ei mai receptivi, mai personali, au ajutat pe alţii, dar acum majoritatea au şi alte treburi pe lângă blog şi efectiv nu au timpul necesar să mai ajute. Şi aici intervin bloggerii medii care, cred eu, ar trebui să încurajeze pe cei care vin din urmă şi au potenţial. Subliniez…au potenţial. Pentru că, şi aici ajungem la miezul problemei, sunt foarte mulţi care duc lipsă cu desăvârşire de aşa ceva.

Când îţi faci un blog, un spaţiu personal, un loc unde să-ţi verşi dejecţiile, nervii şi frustrările şi orice altceva mai vrei tu, înseamnă că ai ceva de spus. Orice. Că e de bine, că e de rău, că înjuri, că scrii în metafore, că scrii despre tine, despre alţii, despre viaţă, modă, politică, societate şi ce mai vrei tu, dar scrii! Dar sunt bloggeri care au pretenţia să fie luaţi în considerare şi chiar să facă bani din blogging care postează doar filmuleţe amuzante de pe youtube, clipuri muzicale, versuri, citate şi poze. Să mă scuze cei care se regăsesc în această categorie, dar din punctul meu de vedere sunt nuli. Căci cu un bun dresaj şi un urangutan ar putea ajunge la performanţa copy-paste-ului. Nu vreau să fiu răutăcioasă, nu am criticat niciodată conţinutul unui blog atâta timp cât acolo am regăsit părerile autorului şi nu doar questii copiate de pe ici şi de pe colo. Şi nu, dacă precizezi sursa nu te face mai inteligent. Dacă nu eşti capabil să întreţii un articol cu ideile tale, să îţi laşi amprenta personală, să creezi conţinut (bun, prost, nu intrăm în amănunte când vorbim de treburi relative) de ce îţi mai faci blog?

Serios, de ce? Ca să ce? Să te numeşti blogger? Că ai auzit tu pe la tv că unii mai fac şi bani din asta? Că e cool şi în trend? Întreb tocmai pentru că nu înţeleg. Poate îmi explică şi mie cineva. Pentru că, news flash, dacă n-ai conţinut  blogul tău nu valorează nimic. Iar dacă te bucuri la cele câteva comentarii ale bloggerilor pe la care comentezi şi tu şi vin înapoi şi-ţi returnează comentariile, să nu crezi că gata, merge treaba. Căci sunt destule bloguri care au doar comentarii scurte, seci, aşa..ca să fie. Ori pentru mine astfel de bloguri sunt un mare zero barat. Cat despre comentarii, prefer  mai degrabă câteva păreri de la oameni care chiar au ceva de spus, decât 100 de comentarii în genul "da, aşa cred şi eu", "de acord cu tine", "te înţeleg perfect". Nu, mulţumesc. Dacă ţi-e lene să concepi un comentariu în care să legi 2-3 propoziţii, mai bine n-o mai face.

Şi ca să n-o mai dau dintr-una într-alta, ideea de bază e…dacă nu-ţi place să scrii, ţi-e lene, nu încerca să compensezi cu poze, clipuri, bancuri şi versuri. Pur şi simplu nu dă bine. Eu una când intru pe un blog de genul fug cât mai repede. Păi eu intru pe blogul tău să citesc părerile tale, nu să citesc bancuri sau să văd clipuri, ca aşa mulţumesc, pot căuta şi eu pe net dacă mă interesează. E ca şi cum m-ai invita la tine acasă şi când aş veni, în loc să te găsesc acolo, găsesc în sufragerie un ecran mare pe care rulează filme şi videoclipuri şi în dormitor o casetă cu Vacanţa Mare, asta aşa…ca să crezi tu ca n-am să mă plictisesc.

Închei cu un sfat pentru bloggerii la început: widget-urile cu starea vremii, ora exactă, data, cursul valutar nu au ce caută pe un blog. Credeti că pe toţi cititorii voştri îi interesează cum e vremea  în nu-ştiu-care parte a ţării ? Sau cu cât a mai crescut Euro? Treburile astea de portal se purtau în `98-2000, când erau la putere home.ro şi go.ro. Serios, nu mai încărcaţi blogul cu ele, strică şi din aspect şi nu fac decât să lase o impresie proastă celui care vă vizitează.
 
 În rest, numai de bine!

 
 Mnoh, atât!

Spam. Spam. SPAM si alte treburi straşnice.

Probabil din titlul articolului se simte o uşoară nervozitate. Ei bine, da, nu e tocmai uşoară, că s-a cam îngroşat gluma şi atârnă greu pe  cântarul nervilor mei. Noh bine, pot accepta că sunt adăugată în grupuri pe facebook din care nu vreau să fac parte, căci fie vorba între noi, vânzări auto sh din Râmnicu Vâlcea chiar nu mă interesează, pot accepta că sunt firme care îşi fac reclamă pe wall-ul meu pe facebook, asta e, le trag de ureche într-un mesaj privat, le şterg anunţul şi trec mai departe. Ba chiar m-am obişnuit şi cu spam-ul celor de la GroupOn de care nu reuşesc să scap, (ok, nu e spam, sunt oferte, dar doar pentru capitală, ori decât să salivez la nu-ştiu-ce ofertă spa sau la nu-ştiu-care meniu chinezesc la reducere, prefer să nu mai ştiu de ele, iar ochii când deschid mailul nu pot să-i închid, căci da, eu sunt genul de persoană care-şi scotoceşte şi spam-ul, că nu se ştie ce se poate rătăci pe acolo). Parcă au intrat aşa, într-un soi de rutină zilnică, şi mailurile de la Netlog care mă înştiinţează că sunt atâţia care vor să-mi fac cont acolo! Ce e interesant e că mă vor acolo dar eu habar n-am cine sunt. Iar de unde are Netlog-ul mailul meu rămâne pentru mine un mister.

Căci cu adresa blogului nu m-am înscris vreodată acolo. Dovadă e că atunci când urmez paşii pentru dezabonare şi introduc adresa de mail mă anunţă că "această adresă de e-mail nu se regăseşte în baza noastră de date". Eh, probabil Netlog-ul are mânării cu cine-ştie-ce site pe care chiar m-am înscris, aşa cum adresa aia pe care o am de "bună", si cu care mi-am făcut cont doar pe site-urile de job-uri, e plină de spam-ul celor de la Carrefour. Se vând/fură adresele de mail că-n codru. Pesemne că e şi asta vreo afacere  serioasă, astfel nu aş fi ofertată în spam, aproape zilnic, cu noutăţi despre fel si fel de minunatii. Tot ce nu vreau si mai ales ce nu imi trebuie. (stiti voi, clasicele Viagra, marire de penis etc)

 Dacă peste spam-ul de pe internet trec cu uşurinţă.. (am ajuns să-l reperez dintr-o ocheadă, şi când dau search pe google, "miros" site-urile astea care vânează click-uri şi bate Crivăţul prin conţinutul lor), peste spam-ul prin telefon nu pot trece. Mă rog, nu vă imaginaţi că mă refer la ofertele primite prin sms-uri de la cine-ştie-ce firme cu care are Vodafone-ul contract, nuu..mă refer la persoanele care "te recomandă" să fii sunat de tot felul de MLM-uri. Azi m-au sunat de la nu ştiu ce bancă de asigurări de pensii, viaţă, sănătate…Nah, nu zic că nu-i bine să ai aşa ceva, da` puii mei, lasă-mă că dacă vreau îmi fac eu, nu mă caută tu. Aşa, primul lucru care mi l-a zis donşoara de la telefon a fost să mă întrebe dacă sunt Mihaela X. Deci persoana care m-a recomandat mi-a reţinut doar numele de familie, nu şi numele mic.

M-am gândit că trebuie să fie vorba de vreo cunoştinţă veche, lucru pe care aveam să-l aflu două minute mai târziu, după ce am încercat să mă dumiresc de ce o caută pe soacră-mea pe nr meu. (da, întâmplător prenumele soacră-mii e Mihaela, iar la nume ne match-uim), că mai apoi să îmi dau seama că eu eram cea vizată. Tipa din telefon tot încerca să stabilească o întâlnire cu mine, că durează doar juma` de oră, c-o fi, c-o păţi. Şi apăi, aşa mă enervez pe mine că sunt de mămăligă. Nu putui să-i zic nu, aşa că am îngânat prima minciună care mi-a venit în minte "Sunt plecată din localitate". Am crezut că scap cu atât, dar trebuia să mă gândesc pe moment la ce mi-a zis mai demult o prietenă: "o minciună spusă cu cap e una care nu generează nicio întrebare după". Nah, Ano, ai aprobat atunci, numa` că pe o ureche ţi-a intrat şi pe cealaltă ţi-o ieşit. Şi taman ce am scos porumbelu, că tipa se ţinu şi mai băţ şi începe să mă întrebe când mă întorc. Am răspuns fără să clipesc că pe 15 august. Şi-a notat conştiincios în agendă şi mi-a spus că va reveni cu un telefon atunci. Double damn! Când să-i bangui eu că de fapt nu sunt interesată, că lalala şi tralala, gagica închisese!!!

Dar când o să revină cu telefonul o să-i clarific situaţia! Apăi ce mama naibii, nu pierd timpul cu prostii (cu prostiile altora, că de ale mele m-am ataşat deja!). Aşa, să revenim la problema mea iniţială..de ce, de ce, de ce, dar de ce…recomandaţi fraţilor numere de telefon? De ce? Sau mai bine zis, de ce mai există MLM-urile şi firmele care îşi fac rost de potenţial clienţi aşa? Serios, dacă ar fi după mine aceste practici ar fi interzise. Şi vă zic că nu e prima dată când sunt sunată în urma "recomandărilor". Am fost sunată de la Herbal Life, Avon, Zeppter şi nu mai ştiu eu câte alte firme care au ca scop atragerea necunoscătorilor într-un sistem de marketing direct win-lose. Win pentru ei şi lose pentru cei care cred că vor face ceva cu un asemenea job. Mă rog, job e mult spus, că astea nu-s joburi.

Cum decorăm o cameră mică

Ideea acestui post mi-a venit acum două săptămâni când o colegă m-a pus să-mi dau cu părerea în legătură cu decoraţiunile interioare. Are un apartament cu două camere şi a strâns ceva bănuţi pentru decorarea uneia dintre ele care e, dupa spusele "mai degrabă o cămăruţă". Nu sunt eu expertă în design interior, dar de-a lungul vremii am salivat pe site-uri, reviste în genul celor de la Ikea şi am îndrăznit să îi dau câteva sfaturi care, se pare, că i-au plăcut foarte mult. Sunt sfaturi mai mult de bun gust care ţin de cromatică, de mobilier, de personalitatea fiecăruia. Până la urmă şi locul în care trăim spune multe despre noi. N-o să intru în detalii de Feng Shui pentru că nu m-au pasionat niciodată. Chiar nu cred că veioza pusă în colţul stâng la 90 de grade îţi influenţează gândirea şi te face să vezi lumea în roz.(ok, ok, stiu ca nu e neaparat despre asta, nu aruncati cu rosii). Să trecem la primul pas.

Bugetul. Că-n orice questie pe care ţi-o propui şi necesită resurse, trebuie să ştii până unde să îţi întinzi aşternutul. Că degeaba îţi investeşti 90% din bugetul alocat într-o noptieră fancy dacă a doua zi nu îţi mai rămân bani de pat. Aşadar, prioritar este să-ţi stabileşti bugetul şi ce îţi propui să faci cu el: dacă ai nevoie doar de mobilă nouă sau şi de redecorarea pereţilor, dacă îţi trebuie doar o mică schimbare, dacă vrei ceva nou şi diferit de ce ai avut etc. Asta ţine de fiecare în parte.Aşa că singurul sfat pertinent pe care vi-l dau e să începeţi cu ceea ce vă interesează mai mult să schimbaţi.

Pereţii. Pentru că vorbim de o cameră mică, culoarea pereţilor trebuie să fie neapărat  deschisă: un crem, un alb gălbui, un bleu deschis, un roz pal, în niciun caz de culori puternice, ţări. Culorile deschise păcălesc ochiul şi vor crea iluzia de mărire, de spaţiu şi vor conferi un aspect luminos locului. Dacă ai o cameră mică, cea mai neinspirată decizie e să-ţi vopseşti pereţii în culori aprinse. Camera va avea o atmosferă apăsătoare şi sufocantă. Spaţiul mic va deveni şi mai mic şi cu timpul vei avea impresia că locuieşti într-o colivie. Nu te gândi să îţi atârni tablouri, ele vor face camera să pară aglomerată şi pentru una micuţă e un aspect pe care cu siguranţă nu îl dorim. Sfatul meu e să optaţi pentru un autocolant cu un desen in nuante de gri inchis sau chiar negru: un portret, un copac, un obiect de mărime medie, aşezat în partea vizibilă a camerei, pe unul dintre pereţii unde nu va fi acoperit de birou, masa de tv sau pat. Eu îmi doresc mult un autocolant cu Audrey Hepburn. Am şi ochit unul pe un site, aştept să iau salariul şi o sa il comand.

Parchetul. Neapărat din aceeaşi gamă de culori cu cea a pereţilor, însă o nuanţă, două mai închis. Dacă pereţii sunt galben deschis, poţi alege ca parchetul să fie un maro luminos. Dacă sunt bleu, poţi opta pentru un parchet albastru marin. 

Jaluzelele/Perdelele Mie personal nu imi plac perdelele;  nici cele colorate, nici transparente, nici cele de pe vremea bunicii. Mie îmi plac jaluzelele transversale. De asemenea culoarea lor e de preferat să fie în ton cu parchetul şi pereţii. Aş merge pe acelaşi ton de culoare ca al parchetului.

Mobila.   Asta e cel mai important aspect. Degeaba ai respectat regulile de mai sus dacă te laşi dus de val şi îţi faci din camera un pom de Crăciun. Într-o cameră mică n-au ce căuta lucruri mici ca noptiere, şifoniere, statuete, tablouri. Pentru o cameră mică cea mai bună alegere o reprezintă o canapea extensibilă. Noaptea să fie confortabil să dormi în ea, iar ziua să ai loc să te mişti. Biroul trebuie să fie unul simplu şi îngust, de preferinţa de o culoare neagră. Masa de televizor la fel, micuţă, simplă, neagră. Şi doar dacă insişti poţi să ai si o masă neaparat rotundă, unde să îţi aşezi frumos o rama foto, o carte, o scrumieră ceva.

Eu am scris aici din punctul meu de vedere, aşa văd eu lucrurile. Dacă aveţi şi alte sugestii, idei, sfaturi, binevoiţi şi săriţi cu ele că nu muşc .

Cu Smartphone-ul in Roaming

Nu prea obişnuiesc să povestesc eu întâmplări de la serviciu, căci clienţi săriţi de pe fix sună în fiecare zi, şi de aş sta să vă povestesc despre fiecare în parte, s-ar pierde din farmec şi din învăţăminte. Ori povestea apelului de ieri care a durat aproape o oră, e ca să învăţăm din ea. Eu ştiu sigur că n-am să fac greşeala clientei respective. Era în jurul orei 19:00 şi tocmai primisem o novice să stea lângă mine să înveţe questii din tainele nu-foarte-măreţe ale serviciilor cu clienţii. Mă şi gândeam că vinerea seara nu sunt cine ştie ce situaţii, lumea se mai duce la o bere, un film, un club, sau în cel mai rău caz rămâne în casă în faţa tv-ului sau a calculatorului.

Buuun. Şi la un moment dat intră apelul cu pricina. O tanti foarte ţâfnoasă, profesoară de limbă engleză, aveam să aflu mai târziu, se întorsese din Ungaria şi nu mai putea iniţia apeluri 'de pe Iphone-ul ei, abia cumărat de la voi'. Iniţial m-am gândit că e o problemă de natură tehnică, aşa că am început să fac căutările în aplicaţii. Nu era nimic în neregulă. Apoi m-am gândit să verific în aplicaţia de plăti unde am constatat cu stupoare că tanti avea emisă în data de 18 iunie o factură proformă în valoarea de 3.500 ron . I se pusese automat restricţie pe număr pentru că depăşise cu mult valoarea obişnuită a facturilor sale.  Îi verific şi costul suplimentar….1234 Eu.

Costul provenea din traficul de date. Trafic de date făcut de pe 16 iunie până pe 23. Am întrebat-o dacă a stat pe net. A negat. Am întrebat-o dacă are pe Iphone aplicaţii sau widget-uri care îşi fac singure update. A bâjbâit că nu ştie şi a revenit pe poziţii,  susţinând  sus si tare, că ea nu a fost anunţată de aşa ceva când a cumpărat Iphone-ul. Say what?! Doamna profesoară de engleză, "doamnă cu studii"-da, da, aşa s-a intitulat, era în interesul tău să te interesezi ce aplicaţii îţi instalezi pe 'aifon'! Zic şi eu, că nu-i nimeni obligat să-ţi facă consiliere în smartphone-uri şi servicii de date în roaming. Apoi contrariată, mi-o bagă pe aia pe gât cum că pe Blackberry nu i s-a întâmplat asta, că a fost furată, yaba-yaba. Ce să-i explici măreţei doamne că netul Blackberry e securizat, că funcţionează altfel, că se conectează la serverul propriu, când ea urla ca toate animalele din ogradă. La un moment dat am dat-o pe speaker s-o auzim mai mulţi.

Ştiu, nu deloc etic, dar era mult prea amuzantă să o ţin doar pentru mine. Am liniştit-o eu spunându-i că i-am făcut un service desk către colegii de la departamentul IT să se facă verificările exacte, de unde provine traficul, ceea ce am si facut.  Căci şi factura detaliată de are s-o ceară si tot n-are să găsească pe ea nimic detaliat legat de date, adică o să-i apăra doar trafic date. Păi da, zic eu, dar poate omu` vrea să ştie unde anume a intrat şi a consumat X mb. Oh well, poate pe viitor se lucrează şi la chestia asta.

Aşadar ce trebuie să reţinem când plecăm cu smartphone-ul în roaming, pentru că nu e o problemă doar cu iOS-ul ci cu toate telefoanele care folosesc sisteme de operare .

  • Traficul de date pe care îl aveţi inclus pe cartelă sau abonament e naţional!
  • Dacă folosiţi plugin-uri, widget-uri, aveţi grijă să nu fie setate să vă trimită automat update-uri.
  • Iar dacă totuşi aveţi nevoie de net în roaming, la Vodafone pe abonament puteţi să vă activaţi optiunea "date în roaming" valabilă 24 de ore (5mb trafic inclus), taxa fiind de ~2,50 Eu.

Eu una ştiu că în septembrie când voi pleca în Cipru în concediu, am să îmi modific setările internetului pe Iphone să nu mai funcţioneze deloc. Când mă întorc le fac eu la loc. Dar fiind pe abonament, mi-ar ţâţâi fundul să nu mă trezesc şi eu cu vreo minune de cost de 1000 de euro. Căci sinceră să fiu, o înţeleg de la primul ţipăt până la ultimul răcnet. E o sumă fabuloasă pentru un bugetar.

Avantajele abonamentelor în reţelele de telefonie mobilă.

După cum bine ştiţi eu lucrez la o companie de telefoanie mobilă în departamentul  de Relaţii cu Clienţii . La începutul trainingului care a durat o lună şi jumătate am crezut că voi oferi doar suport tehnic clienţilor. Ei bine, îndatoririle au crescut pe parcurs şipe langa suportul tehnic trebuie să reţinem clienţii în retea şi să le vindem produse şi servicii. Unul dintre cele mai importante roluri ale noastre este acela de a securiza clienţii în reţea. Adică, omul sună şi spune că vrea să rezilieze şi să treacă pe cartelă prepaid şi noi trebuie să îi convingem de avantajele pe care le oferă serviciile pe abonament

Haideţi să vedem, aşadar, care ar fi avantajele pe care noi le spunem că abonamentul îl oferă clienţilor săi
 
Vechimea în reţea. Asta sinceră să fiu mi se pare aşa, că să fie. Cu ce îl încălzeşte pe bietul om că tare abonamentul din 1900 toamna si ca pe hartie e client cu  moţ, dacă el, după atâţia ani, tot doar 30 minute de fidelitate are şi tot cu un abonament cu un cent pe minut în week-end a rămas, pentru că, nimeni n-a binevoit să-l sune până acum măcar o dată să-i propună o nouă ofertă.

Punctele de fideliltate. Alea care se adună proporţional cu valoarea facturii. Cu cât plăteşti mai mult cu atât ai mai multe puncte. Păcat că dacă stai să le aduni în speranţa că peste nu-ştiu-câţi ani le poţi folosi la gramada, te trezeşti că ele încep să îţi expire. Da, valabilitatea punctelor expiră după 36 luni începând cu cele mai vechi până la cele mai noi. Deci, clientul le pierde. Ce poate să facă clientul cu punctele? Din păcate pentru toţi abonaţii, factura nu se mai poate plăti cu punctele incepand cu vara anului trecut.

Amânarea de plată. Dacă la cartelă în ziua în care ţi-a expirat creditul spui bye-bye iniţierii apelurilor şi expedierii mesajelor la abonament poţi solicita o amânare de plată. Nu ai bani s-o plăteşti până la data scadentă, poţi să îţi amâni termenul de plată şi abonamentul nu îţi e restricţionat. Fireşte, pentru zilele în care te lungeşti cu plata se aplică penalizări, aşa că, tot în dezavantajul tău este să tărăgăni la nesfârşit. 

Telefon la reducere. Asta cred că e singurul lucru care îi mai reţine în acest moment pe oameni să rămână pe abonament. Telefonul şmecher. Dacă individul n-are bani să şi-l ia cu bănu` jos, îşi face abonament scump ca să-şi ia telefonul mai ieftin. Pe moment e o soluţie bună, doar că te legi la cap cu un abonament pentru care plăteşti 100 de ron lunar timp de 2 ani, când la cartela ai poate mai multe minute la un tarif lunar mult mai mic. . Mai ales că mulţi după 2 luni sună şi se plâng ca nu mai au cu ce  plăti. "Păi, abonament scump ţi-a trebuit? Te-a mâncat să-ţi iei Iphone? Acu` scărpină-te că n-ai încotro."

Ei, dar despre smartphone-uri o să mai discutăm şi despre isteria asta cu telefonul fiţos şi dacă ne trebuie sau nu cu adevărat unul. E un subiect la  care părerile sunt împărţite aşa că, o să necesite un articol separat.

Eu am avut abonament până acum câţiva ani. Abia am reuşit să scap de el. Am rămas pe cartelă şi am fost foarte mulţumită. Acum  folosesc abonamentul de angajat, dar pentru că am doar 300 minute incluse, depăşesc o grămadă şi plătesc mult. Am ales totusi să folosesc abonamentul de la serviciu pentru că am 500mb trafic inclus şi cele 300 minute sunt naţionale.

Negocierea cu Orgoliosii

Orgoliile lezate sunt mai primejdioase decât interesele lezate! L.J.M.C. de Bonald

Aşa-i orgoliul omului: ceea ce el nu pricepe, decretează ca este greşeala sau nebunie. H. de Balzac

Negocierea cu orgolioşii este extrem de periculoasă. In primul rând pentru că nu negociezi preţ, nu negociezi servicii, negociezi cu orgoliul interlocutorului. Am întâlnit foarte mulţi orgolioşi, iar experienţa mi-a arătat un lucru ferm, anume că nu trebui să te pui la mintea lui pentru că în acel moment ai pierdut negocierea. Nu înţelege ca el ar câştiga, avem de-a face cu o negociere în care nu câştigă nici una dintre părţi.

În rândurile de mai jos o să dau câteva exemple despre cum ar trebui să-i replici, sau să-i răspunzi la o întrebare unui orgolios. Simţul tău de Negociator trebui să te ajute să identifici dacă ai de-a face cu un orgolios. Ca tehnică de răspundere, trebui să-l baţi cu propriile arme, trebui să-l prinzi în propria plasă. O să fi surprins plăcut când o să constaţi că vei învăţa o tehnică mult mai eficientă decât Gâdilarea orgoliului. Această gâdilarea a orgoliului, o consider net inferioară tehnicii care v-o prezint mai jos.

  • Google Plus

  • Ia-ma la tine :)


    questioare
    <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
  • Proud to be here

    Photobucket
  • Particip cu drag :)

    Particip la Social Media Summit
  • Arhiva