Vă invit să citiţi mail-ul pe care l-am primit de la Liviu, un mail încărcat de emoţie în care vibraţia celor mai sincere trăiri poate fi simţită la maxima ei intenstate.
Am primit multe mail-uri de când am blogul, unele prietenoase, altele mai puţin spre deloc, dar mail-ul acesta, cred eu, merită să fie citit şi de voi. Şi lui Liviu, autorul mailu-ului (care este pentru prima dată când îmi scrie) vreau să îi mulţumesc eu lui pentru că îmi citeşte blogul şi pentru că sunt probabil oameni care intră aici zilnic, nu îndrăznesc să lase niciun comentariu, să îşi spună părerea, citesc şi pleacă, alţii mai revin, iar alţii că el, îndrăznesc să îşi deschidă sufletul către o persoană pe care nu au cunoscut-o niciodată.
Notă: Textul de mai jos nu a suferit nicio modificare.
Eram intr-un moment al vietii destul de delicat. Femeia cu care am impartit ultimii 4 ani m-a dezamagit continuu in ultimii 3, dupa ce primul an a fost parca scos dintr-un vis. Am trecut practic printr-o perioada cumplit de lunga de esecuri repetate, insa cu aceeasi persoana pentru ca pur si simplu nu reuseam sa ma rup din acea telatie toxica. Realitatea e ca dupa o dezamagire care de fapt e o suma de la 1 la infinit de dezamagiri care de care mai mare si mai iesita din comun, nici eu nu mai reusesc sa ma adun, si au trecut mai bine de 4 ani de cand o cunosc pe aceasta persoana si cel putin 3 de stat impreuna. Am fost mintit, stiam, simteam, ii spuneam, ne certam si nega totul, am fost inselat cand nici prin cap nu mi-ar fi trecut, si inca multe altele, poate nu vei crede, mai grave… si nici macar nu avea motive, relatia chiar parea sa mearga, dar pur si simplu asa era ca om, un caracter defect, un om lipsit de orice integritate care nu facea macar diferenta dintre bine si rau, minciuna si adevar… si culmea, m-am indragostit inainte sa o cunosc cu adevarat si ce a urmat s-a petrecut cumva pentru ca oricum s-ar fi consumat..
Am omis ceva ce nu trebuia, primul an a fost frumos.. dar merita sa pierzi o viata pt amintiri? Pentru ceva ce nu se mai poate retrai pt ca persoana cu care ai trait s-a dovedit a fi mult prea falsa pt a mai merita cea mai mica atentie, dar nu reusesc nici sa ma mai indragostesc. E greu, dar ma concentrez mai mult pe a-mi face o cariera. In general capricornii se adapteaza greu societatii si uneori nu reusesc sa o faca toata viata. De ce vorbesc la plural, nu stiu. Probabil pt ca m-am saturat sa fiu o individualitate, un om care se simte mult diferit si care se adapteaza foarte greu in primul rand pentru ca nu face compromisuri. Si tot ce-mi doresc e sinceritate, nu absoluta si fidelitate, in aceleasi limite ale normalului, Le ofer si le doresc atat de mult incat cand nu le am, dispar din viata toturor.
E prima poezie pe care am învăţat-o, încă înainte să merg la grădiniţă. Da, dacă unii au învăţat tradiţionalul "Căţeluş cu părul creţ", pe mine m-a învăţat un vecin mai mare poezia coanei Mitza. Şi după ce am reţinut-o vers cu vers am mers acasă şi l-am găsit pe tata în grădină. Repara ceva la maşină lui. Pe atunci asta făcea mereu când nu era la serviciu. Şi m-am dus fericită că am învăţat prima mea poezie. Vreau să vă zic că am reuşit să-i captez atenţia şi a ciulit imediat urechile. Era pesemne curios să mă vadă cum recit cine-ştie-ce poezie despre căţeluşi creţi şi raţe prin coteţ. 
Vorbeam acum câteva seri cu un amic care mi-a povestit că anul trecut a mers într-un fel de tabără cu viitori psihologi. Acolo a întâlnit o fată căreia tocmai ce îi murise tatăl. Din cauza durerii atât de mari fata a început să refuleze şi la cei 23 de ani se comporta ca o adolescentă rebelă. Patima în care a alunecat cu uşurinţă a fost cea a sexului. Dacă până atunci tipa avea principii peste care nu trecea, după moartea tatălui său practica cu determinare "casual sex". .png){kind=small}
Nu cred că există cineva care să nu fi primit telefon cu număr ascuns. Mie mi s-a întâmplat chiar zilele astea. De fapt nu mie, ci prietenului meu. În jurul orei 23:00 suna telefonul lui. Număr privat. El că nu vrea să răspundă că nu știe cine e şi că nu are chef. Eu insitam să răspundă. Până la urmă mi-a zis să iau eu telefonul şi să răspund. Am răspuns. La capătul celălalt o voce de femeie: 
Şi motive sunt multe. Eu sunt paranoică şi nici în ruptul capului nu răspund la număr ascuns. Vrei să dai de mine? Aunci trebuie să știu cine mă caută. Să fie reciprocitate, că d-aia s-au inventat telefoanele mobile. 
.jpg)
Restaurantul "Heart Attack" din SUA a stârnit numeroase controverse datorită naturaleţii morbide cu care îşi prezintă produsele. Aceştia nu încearcă deloc să ascundă natura total nesănătoasă a hamburgerilor, ba chiar spun sincer că aceştia pot provoca pe loc un stop cardiac din cauza numărului imens de calorii (8000). Ba mai mult decât atât, fast food-ul are un design interior care pe mine m-ar pune pe fugă. Este amenajat asemenea unui spital dotat cu stetoscoape, iar chelneriţele sunt costumate în asistente.(ce-i drept unele foooarte siecsy) Fast food-ul nu serveşte decât băuturi carbogazoase îndulcite cu muult zahăr, şi în niciun caz salate (nici măcar hamburgerii nu conţin frunza de salată, sau felia de castravete pe care alte fast food-uri le ataşează hamburgerilor.) Deci salate=yuck. Sanatos=not good. ptiu! 
Epicur a incercat sa ne alunge frica de moarte cu un faimos argument conform caruia nu exista motive sa ne temem de moarte, deoarece nu ne poate facerau atat timp cat noi suntem, ea nu este, iar cand ea este, noi nu mai suntem. Asadar, de ce sa ne framantam atunci din cauza ideii mortii, daca ea insasi (nu ideea ei!) este ceva cu care nu ne intalnim niciodata?
Russell se declara dusmanul superstiilor si a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a le combate, fiindca printre altele, i se pareau ca sunt un izvor nesecat de prejudecati. A incercat, de asemenea, sa le ia in deradere, scriind in "Eseuri nepopulare" ca "Superstitiile nu sunt totdeauna negre si crude: uneori fac viata mai vesela". In legatura cu aceasta, Russell aminteste de unele anecdote curioase, rod al superstitiilor. De exemplu, povesteste ca a primit intr-o zi o comunicare de la zeul Osiris in care i-a dat numaru sau de telefon. Se pare ca Osiris locuia atunci in intr-o suburbie a orasului Boston.
