Cu siguranţă cu toţii aţi auzit de magazinele Profi. Eu locuiesc la 5 minute distanţă de unul şi întotdeauna a fost soluţia salvatoare când a trebuit să fac cumpărăturile. De curând Profi s-a rebrenduit în magazin de proximitate, cu alte cuvinte când nu ai timp, nu ai cu ce să ajungi la hipermarket-uri Profi rămâne prietenul tău de încredere în materie de cumpărături. Al meu a fost dintotdeauna pentru că mereu am preţuit timpul meu şi am preferat să fac din cumpărăturile mele o mică plăcere şi nu o corvoadă, după cum veţi putea observa în filmuletul postat la finalul articolului. Pentru că da, unul dintre motivele pentru care mereu ajung să aleg Profi este faptul că e aproape de mine.
Iar cum sâmbăta este zi de făcut cumpărături am mers cu mare drag la Profi. Au fost mai multe aspecte care mi-au plăcut la noul Profi, dintre care menţionez:
Programul prelungit. Da, cel din Ploieşti, cartier Vest este deschis în fiecare zi, de luni până duminică până la ora 22:00. Cu alte cuvinte dacă organizez nopti de vizionat filme cu prietenii, nu mai trebuie să ne facem probleme că nu vom avea de unde cumpăra popcorn şi suc. Nu trebuie decât să mergem 5 minute pe jos până la magazin. Ba chiar am auzit că unele dintre magazinele Profi vor avea program prelungit 24/7. Ceea ce înseamnă că vor fi deschise non-stop pentru noi. Astfel că Profi îţi oferă nu doar comoditatea proximităţii ci şi disponibilitate. Poţi oricând să te bazezi pe el, fără să îţi fie teamă la miezul nopţii să mergi să cauţi un non-stop. Si nici măcar nu trebuie să ai cash la tine. Pentru că la Profi poţi plăti direct cu cardul, spre deosebire de alte magazine de cartier care deşi sunt deschise non-stop nu îţi oferă această posibilitate.
.png)
Acum ceva timp voiam să trimit un mesaj unei colege de muncă pe care o aveam trecută în telefon simplu: Gabi. Dilema a apărut imediat după ce am compus mesajul și când a fost să-l trimit mi-am dat seama că aveam în telefon nici mai mulți nici mai puțini de 6 Gabi. Toți trecuți la fel: Gabi simplu. Probabil și Gabi băieți și Gabi fete. Cu unii nu mai interactionasem de un car de ani, pe unii mi-i aminteam vag, așa că atunci a fost momentul când mi-am dat seama că trebuie să fac curățenie în agenda mea telefonică. Aveam sute de contacte, de la foști colegi de școală, facultate până la cunoștințe ale cunoștințelor și tot așa. Persoane cu care schimbasem numărul de telefon și pe care nu-l folosisem niciodată. Habar nu am de ce am "cărat" atâta timp toate contactele dintr-un telefon în altul. 
Astăzi vreau să interacționăm mai mult, vreau să vă provoc să răspundeți, să comunicăm, să știu mai multe despre voi. Știu că sunteți mulți care intrați și citiți dar nu simțiți nevoia să lăsați comentarii, dar astăzi vreau ca toți cei care intrați aici să răspundeți la un mic chestionar. De dragul meu. Și al blogului. Și al minutelor pe care le petreceți aici ori de câte ori accesați blogul. Nu sunt întrebări grele, e un mic chestionar pentru a vă cunoaște, pentru a ști câte ceva despre voi și relația pe care o aveți cu micul meu spațiu virtual. În funcție de răspunsurile voastre o să mă gândesc ce anume să schimb, să îmbunătățesc la articole și la blog. 
.jpg)
Astăzi m-am întâlnit accidental cu un un fost coleg de generală care lucrează de aproape 5 ani ca și chelner. Ne-am dat accidental coate prin autobuzul cel aglomerat și abia ne-am recunoscut căci au trecut ceva ani de atunci (vreo 10 așa). Și pentru că s-a mai domolit vremea de afară și aveam chef de socializare și "catching up" am zis să mergem împreună la un suc. Zis și făcut. Și cum subiectele de discuție au fost destul de limitate căci, de ce să nu recunoaștem, niciunul dintre noi nu mai era fan Pokemon și Sailor Moon și nici Dosarele X nu mai sunt de actualitate. 
Deși titlul vă duce cu gândul la el, articolul asta nu este despre romanul cu același nume al lui Thomas Hardy. Îmi amintesc când eram copil că singura bucurie pe care mi-o aducea televizorul: se întâmpla pe la ora 20:00 când începeau desenele animate. (sau să fi fost 19:00…nici nu mai știu, atât de mult timp a trecut de atunci…si să-mi mai zică cineva că nu tre` să ne simțim bătrâni, dar trecem peste caci asta este dintr-o altă poveste); ca mai apoi să urmeze știrile, moment în care volumul televizorului creștea sistematic. Țin minte că mereu îi întrebăm pe ai mei de ce se uită la știri. Răspunsul era de fiecare data unul evaziv, ba ca să vadă ce se mai întâmplă în țară și-n lume, ba că altceva nu aveau de făcut, că deh, chiar și la țară la ora 20:00 nu mai e nimic de făcut. Percepția mea despre știri nu s-a modificat de atunci prea mult. 
