AMERICA

    Autor: Franz Kafka

     Nationalitate: ceha

    Titlu Original:  Amerika

    Anul aparitiei: 1927

***

E puţin stânjenitor când numele unui autor devine un adjectiv. Orwellian, Machiavellian, Faulknerian sunt desemnări care limitează scrierile unui autor la un altul cunoscut, diminuându-i altfel originalitatea propriilor lucrări. În aceeaşi tabără îl regăsim şi pe Kafka. Adjectivul Kafkaesque este aşadar o marcă menită să desemneze în literatură ciudatul, nefirescul şi inexplicabilul.
 
 Ca să îi înţelegem mai bine cărţile lui Kafka trebuie să menţionez că în copilărie familia sa era dominată de figura paternă, în timp ce mama sa aproape absentă, era lipsită de  iniţiativă şi determinare. Kafka nu s-a desprins niciodată de părinţii lui, urmându-le întotdeauna sfaturile. Nu ştiu prea multe despre copiii abuzaţi de către părinţi, însă  puţinele cunoştinţe pe care le am, m-au convins că lucrările lui Kafka sunt o reflecţie a disperării autorului de a se înţelege cu tatăl său-obsedat de ideea de a face totul cum trebuie, sfârşeşte prin a greşi de fiecare dată. Ca urmare, personajele sale caută de fiecare dată validare şi recunoaştere din partea autorităţilor care nu pot fi niciodată satisfcute şi imparţiale.
 
În lumina acestor fapte pentru mine romanele sale capătă sens. America este un român anti-picaresc în care Karl Rossmann, un tânăr european, emigrează în Statele Unite ale Americii unde întâmpină o serie de întâmplări care mai degrabă îl determină să-şi piardă scopul în viaţă decât să şi-l găsească. Cauza plecării sale grăbite o reprezintă o menajeră mult mai în vârstă care reuşeşte să îl seducă împotriva voinţei sale.  Părinţii lui îl trimit în America, ţară pe care Kafka nu a vizitat-o niciodată. Deşi Karl depune eforturi pentru a-şi găsi un rost, este constant neînţeles, abandonat, jefuit şi pe parcursul romanului destinul acestuia  se află parcă pe o pantă într-o continuă coborâre. În America, tânărul Karl parcurge o serie de întâmplări în căutarea unei slujbe care să-l ajute ulterior să îşi găsească un rost.
 
 Îmi amintesc că primele 20-30 de pagini ale "Castelului" le-am parcurs destul de greu dar am terminat cu hotărârea de a trece imediat la America. Acelaşi parcurs l-am avut şi pentru "America", adică mi s-a părut mai greu să întru în atmosferă, iar acum mă gândesc să reiau "Procesul". Nu am înţeles prea bine comentariul de pe copertă cărţii cum că în America autorul îşi permite să fie amuzant. Castelul mi s-a părut o carte mult mai amuzantă decât America: am râs sănătos citind-o. De asemenea comentariul este şi confuz deoarece sugerează că doar America este o carte neterminata.
 
 Cu toate acestea "America" rămâne o carte fascinantă, cel puţin pentru cei care nu aşteaptă un  "happy ending” sau un final bine închegat; o carte foarte "kafkiana” unde îl găsim pe autor în plenitudine creativa suprarealistă, ca precursor important al unor scriitori ca Garcia Marquez sau Salman Rushdie (sau, ca să mergem mai aproape de casă, ţinând cont că Franz Kafka s-a născut şi a trăit în Praga,  un precursor al lui Milan Kundera).

Related Posts:

• “Portretul lui Dorian Gray” – Oscar Wilde
• “Casa Somnului”-Jonathan Coe
• “Zâtul” – Tatiana Tolstaia
• “Clopotul de sticla” – Sylvia Plath
• Books. Because I love`em