Monthly Archives: January 2010

Concurs de proză arhiscurtă

Cum mă plimbam eu pe meleaguri internautice, am găsit pe blogul lui Mircea Popescu, domnul de la Trilema un concurs foarte interesant. Participanţii trebuie să scrie un text scurt de 500 caractere (sunt acceptate şi cele care conţin între 495-505, dar în niciun caz mai multe sau mai puţine) care să placa "juriului". Având în vedere că nu a fost impusă o anume temă, m-am înscris şi eu.

Premiile sunt următoarele:

  • locul întâi va primi 300 ron
  • locul al doilea va primi 200 ron
  • cel de-al treilea clasat va primi 100 ron în timp ce următorii 10 clasaţi vor primi cate un nume de domeniu (.com, .net, .org, .biz etc, exclus.ro) plus hosting gratuit pe un an de zile.

Concursul de desfăşoară în 2 etape. Prima etapă e între 12-31 ianuarie, timp în care cei care doresc să participe vor trimite track-back-uri către postul de pe Trilema. Pe 1 februarie Mircea Popescu va anunţa cine va face parte din juriu (vor fi 7 dintre cei mai activi comentatori). A doua etapă are loc între 1-5 februarie, timp în care juriul va decide câştigătorii, urmând ca pe data de 6 februarie, la prima oră să fie anunţaţi câştigătorii.

(ţin să spun că atunci când m-am apucat de scris am uitat complet de limită şi îmi ieşiseră vreo 900 caractere, după care dăi şi scoate, înlocuieşte cuvinte şi cam ce e mai jos  a ieşit)

Amărui şi colorat."Sentimentul acela colorat, ca un amestec ludic între fluturaşii de îndrăgostit puber şi crampele stomacale, nu-mi dădea pace. Era momentul când îmi simţeam mădularele lungite pe realitate. Hotărâsem să merg la plimbare deşi stătea să ploua. Ploaia însă nu-mi displace nici atunci când năvăleşte peste mine gâdilându-mi obiceiurile excentrice şi scuturându-mi rămăşiţele de idealuri infantile. Ploua ambiguu iar stropii reci galopau umplând strada de absurd nefiresc. Rutina devenea asimetrică şi amară."

Eu va sfătuiesc pe toţi să participaţi, vă puneţi niţel creativitatea la încercare, vă dezmorţiţi imaginaţia şi vedeţi ce iese.

Mult succes tuturor.

 

 

 

Pentru Antena 1 un WC portabil

Da ştiu, titlul e puţin confuz, dar vă lămuresc îndată. Am pus gheruţa pe un filmuleţ cu o duduie de la Antena 1 care se pare că face pe ea în timp ce săraca încearcă să prezinte o ştire despre urşi. (ştiţi voi, ăia care intră prin casele oamenilor, devastează, panică mare, Doamne feri, la noi din orice rahat iese ceva senzaţional, aşa că, nu asta-i important).
 Filmarea are 6 minute, şi o puteţi vedea mai jos.


Eu una înţeleg perfect sentimentul. Înţeleg că înaintea nevoii de a transmite o ştire despre ursulani care năvălesc peste oameni, stă nevoia biologică de a te uşura. (stiţi voi, piramida lui Maslow) De asta eu propun echipei Antena 1 să îşi procure un wc portabil. Ce înţeleg eu prin asta? Nimic complicat, ieftin, rapid şi eficient. O oliţă. Decât să se mai prindă astfel de dudui care nu mai sunt în stare să fie coerente şi care se lasă şi filmate neştiind probabil că un drăcuşor de ştrumfă va pune mâna pe material (nu, nu e meritul meu, ci al unui prieten) mai bine să se gândească să le ofere angajaţilor care merg pe teren o oliţă sau un pisoar ataşat dubiţei ăleia cu care circulă ei pe ici pe colo. Ca la tren. Nu e tocmai igienic. Adica, mă gândesc că ar fi cel puţin ciudat să vezi că trece duba pe care scrie mare Antena 1 şi pleosc…un caca pe autostradă. Dar vă gândiţi cât stres ar elibera săraci angajaţi care se deplasează zilnic? Duduia asta blondă a ajuns sărăcuţa la faţa locului, în 5min intră în direct şi nu se poate aduna din pricina unei nevoi biologice nesatisfacute. Da, mă refer la pipi, deşi la cum se manifestă tanti aia am convingerea că îi lipsesc ei mai multe nevoi din astea primare.

 

Tipuri de femei pe care barbatii nu le agreeaza.

questioare.comStăteam şi mă gândeam că există unele femei care pur şi simplu nu reuşesc niciodată să îşi găsească pe cineva.  Întotdeauna acestea găsesc noduri în papură bieţilor băieţi.  Ei bine, nu că aceştia ar fi în toate situaţiile nişte ursuleţi de pluş, drăgalaşi şi nevinovaţi (ha, ce comparaţie!) dar pur şi simplu sunt unele tipuri de femei care sunt respingătoare, nu prin aspectul fizic, ci prin comportamentul lor.
 Am întocmit mai jos câteva tipologii de femei care sunt prin definiţie "sperietoare" de bărbaţi.

1. Feminista

Aici găsim acele femei care consideră că toate relele din lume se întâmplă fix din cauza bărbaţilor, şi că soluţia cea mai bună e să le taie testiculele şi, poate în locul lor, să le crească o pereche de ovare. Ele cred că toate femeile sunt nişte îngeraşi care sunt mereu rănite de bărbaţi. Se ghidează după binecunoscuta sintagma "toţi bărbaţii gândesc cu ăl de jos cap".

2. Oportunista

E genul de femeie care caută întotdeauna bărbaţii cu bani, crezând că totul i se cuvine, fără ca ea să depună vreun minim efort în a obţine ceva. Din punctul ei de vedere doar bărbatul ar trebui să plătească totul: de la cină, la biletul la film, la ieşirea în club, şi, bineînţeles mereu s-o surpirindă cu diferite cadouri scumpe: bijuterii, haine, accesorii, telefoane mobile, şedinţele la spa. Scopul ei e să manipuleze bărbaţii pentru a obţine bunuri materiale.

3. Romanţioasa

Categoria asta include acele femei care trăiesc mereu într-o lume a visurilor, a idealurilor desprinse din poveştile cu zâne pe care le citeau în copilărie. Sunt mereu în aşteptarea lui The one, care are înfăţişarea unui prinţ carismatic, gentleman înnăscut,care întotdeauna îi va face pe plac şi se va uita împreuna cu ea la telenovele şi la filme romantice menite să îţi salte glicemia cu mult peste cotele normale.

Nota la purtare

Acum câteva zile acest subiect a stârnit o discutie cât se poate de controversată între memrbii unui forum românesc. Totul a pornit de la chiulul în liceu. Eu recunosc, nu am fost cel mai conştiincios elev din lume, am avut absenţe nemotivate cu carul, dar asta nu m-a împiedicat sa iau note bune, sa iau bac-ul cu notă mare şi să intru la facultatea pe care mi-am dorit-o. Să revin la discuţiile de pe forumul respectiv. Pe o parte a baricadei de aflau cei care susţineau că trebuie să mergi la şcoală, întrucât ea te formează şi de acolo extragi resursele pentru formarea unei culturi generale bine închegate, pe cealaltă parte se aflau cei care au mai chiulit din când în când, fructificând micile plăceri adolescentine dar, în final, ajungând să obţină note bune la teste, teze, examene finale. Acum, întrebarea e cat de mult te ajută sistemul de învăţămând actual să îţi formezi cultura generală şi cât de mult te ajuţi tu?

Eu vă zic, în liceu aveam colege care nu lipseau la nicio oră dar tot paralele erau. Toceau pentru lucrările de control dar după ce treceau şi îşi luau notele, uitau mai mult de 50%. Şi să recunoaştem, sistemul de învăţămând din România e găunos rău. Nu numai că eşti obligat să faci ore inutile pentru profilul tău, dar dacă totuşi le faci, nici măcar nu le faci ca lumea. Eu am fost la profil de Ştiinţe Socio-umane şi în clasa a X-a şi a XI-a am făcut desen şi desen tehnic, 2 ore (!!) pe săptămână şi matematică până în clasa a XII-a 3 sau 4 ore pe săptămână. Şi astea sunt doar două exemple de materii care nu au legătură cu profilul. Înţeleg să faci matematică în primii ani sau dacă e musai în fiecare an, să faci acolo o oră pe săptămână, dar nu aşa.

Orele astea care nu mă atrăgeau, care nu îmi plăceau şi care m-au determinat ca în clasa a 8-a să mă înscriu la o clasă de uman, erau principalul motiv pentru care nu aveam stare în clasă şi, fireşte, trăgeam chiulul. Plus că eram de părere că dacă îţi dai silinţa puţin acasă nu se poate sa nu recuperezi ce se face la clasă. Faptul că eşti la scoală zi de zi şi stai de mobilă în clasă nu te face cu nimic mai deştept, mai informat sau mai inteligent ca unul care mai chiuleşte, îşi recuperează lecţiile şi când vine la şcoală ştie la fel de bine ca ceilalţi.Să nu se înţeleagă că încurajez chiulul (bine, poate doar puţin) Eu am avut nota scăzută la purtare de două ori. (chiar ieri am dat întâmplător peste foaia matricolă din liceu) din cauza absenţelor, ce să zic, am fost o copilă rebelă încă de atunci. Dar, cum am mai zis, asta nu m-a împiedicat să iau note mai bune ca cei care erau mereu prezenţi.

Voi de care parte a baricadei v-aţi aflat sau vă aflaţi? Cât de importante sunt orele pe care le faceţi în liceu  raportate la profilul pentru care aţi optat?

 

Memento Mori

 

Independent de vointa noastra, o nevoie interioara incontrolabila pentru fericire in stare pura oo constientizam intotdeauna, dar tot ce facem esteeste scopul.

Unii oameni insa, cand au intampinat dificultatile inevitabile din drumul lor spre obtinerea fericirii, au incetat mental sa mai creada ca aceasta ar exista (devine un cliseu, cum zicea cineva), desi simt in continuare nevoia de fericire. Ii macina aceasta contradictie intre nevoie si situatia concreta, dar au renuntat, preferand in locul trecerii peste obstacole si luptei cu dificultatile, care presupun efort si investitii psihice, sa se multumeasca cu putinul inerent si mediocru al conditiilor traiului de zi cu zi. Altii, insa confunda unele bucurii pe care nu le inteleg in totalitate, cu fericirea ultima, si cautand sa-si intensifice acele bucurii, ajung la excese care le cauzeaza in final nefericiri covarsitoare.
Satisfactia este egala cu investitia. Daca nu dai nimic, nu obtii nimic. Multumirea de sine dupa obtinerea unor aprecieri din partea celorlalti asupra proiectului inovator pe care l-ai finalizat, placerea fizica o odihnei impreuna cu o bucurie sufleteasca intensa dupa o zi de munca pe camp, satisfactii uzuale, sunt exemple de mostre fericire. Insa fericirea trebuie sa fie ceva mai mult. O stare permanenta si pura de deplinatate fiintiala.
avem cu totii. Nu
motivat de aceasta nevoie.

 

Conditia umana este o limita (exp: din moment ce te-ai nascut nu poti fi altceva decat om?), iar libertatea absoluta ramane in stadiul de ideal; oare ce farmec ar mai avea existenta daca am fi "liberi" din start, fara posibilitatea de a gresi, fara dorinta de a ne castiga libertatea( libertatea de a gandi dincolo de orice constrangeri proprii…ar insemna expansiune mentala totala), oare nu tocmai limitele umane si faptul ca suntem efemeri, ca avem un deadline, reprezinta tocmai farmecul acestei conditii?
    Oare nu constientizarea faptului ca suntem "finiti" ne amplifica trairile si dorinta de a realiza ceva, de a valorifica timpul pe care il avem la dispozitie chiar daca dupa moarte nu mai ramane nimic din ceea ce am fost, ce am gandit, ce am simtit (depinde de la caz la caz, cum iti dozezi realizarile astfel incat sa ramana ceva in urma ta?

 

 

 

Stiu, aveam chef de aberat.



CAP. 12 Triste adevaruri

questioare.comSunt lucruri din trecutul Dianei pe care le-am aflat fara sa vreau. Poate ar fi fost mai bine sa nu stiu, sa cred ca e un monstru fara sentimente. Dar am aflat, si asta ma afce acum s-o privesc ca pe un inger demonic. Nu stiu daca m-a iubit vreodata, nu stiu ce am insemnat pentru ea, sau daca macar am insemnat ceva, dar Diana e persoana care conteaza cel mai mult acum pentru mine. 
Luase forma acum 23 de ani a unui copil al proaspatului cuplu casatorit Maria si Ghita sau Gheorghe. Nesemnificant oricum.
Ce mai … era primul lor copil. O fetita dragalasa si brunetica. Ce naiba toti copiii sunt dragalasi cand sunt mici. Pacat ca dupa aia cresc. Pana la 8 – 9 ani nu prea a avut parte de cine stie ce amintiri frumoase. Adica isi aminteste doar de o familie mediocra, niste parinti care se certau si se bateau adesea, iar atentia spre copila nu prea era in colimatorul lor. Era atat de curioasa in legatura cu burta ei si totusi nu i-au satisfacut curiozitatea.
Intr-o seara pe cand era cu burta mare s-au certat urat. Nu si mai aminteste doar "esti insarcinata ……. pai si tu bei". Acest lucru nu il poate uita. Cand s-a nascut Diana ea a fost cea mai fericita fiinta.  Silvia, cea care fusese mereu in preajma parintilor Dianei, avea se aiba un partener de joaca., pe micuta Diana.A fost trimisa sa ajute acceasta familie, acest copil. Sa ii duca pe drumul bun.
Si asa Silvia luase rolul de mama in serios. Diana i-a spus prima data ei mama. (desi varsta intre cele doua nu era mai mare de 10 ani)A fost o zi uluitoare sau cel putin momente de neuitat. Cu toate astea Ingerul diafan a fost sacrificat inca de mic copil. Agresiuni, hartuiri, futai infantil a trebuit sa indure si nu numai un Si ce era ea?  Doar un inger imbracat in haina de copil. Rezistenta ei a fost uimitoare. A fost trimisa cu un scop printre oameni. Totul se intampla cu un scop.
Dar Dumnezeu nu a luat in calcul un lucru. Intr-o lume corupta ingerul nu ramane un sfant. Dracii au inceput sa se nasca si sa se dezvolte in inger. Cine ar fi crezut ?
Si ingerii cad
Fie pe pamant
Fie in pacat.   

Leapsa despre carti.

 

De la  PinguinulFurios careia ii multumesc. (da, e fata) N-am mai primit de ceva vreme o leapsa asa faina.

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Inainte indoiam paginile, dar asta pentru ca citeam doar cartile mele. Cand am inceput sa imprumut ce voiam sa citesc si nu aveam, am inceput sa folosesc semn de carte (care putea fi orice, de la un cartonas din ala de concurs din pachetul de tigari pana la o carte de joc) E mult mai ok cu semnul de carte. Daca toti cei care citesc cartea respectiva i-ar indoi colturile, nu ar arata prea bine dupa o vreme.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Nu mai stiu. De obicei eu imi cumpar cartile. Ultima oara (acum vreo luna) mi-am cumparat: "Nana" (Emil Zola), "Imparatul mustelor" (Golding), "Oceanografie "(Eliade) si "Sotron" (Julio Cortazar)

3. Citiţi în baie?

Nu. In general in baie ma joc pe telefon, scriu sms-uri…

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Da. Cine nu s-a gandit? Am si inceput vreo cateva, dar asa cum am mai spus pe aici, la un moment dat nu imi mai place ideea, cum e scrisa etc. Daca ar fi totusi sa ajung sa termin ceva, ar fi un roman despre viata. Un roman care sa imbine perfect realismul lui Dostoievski cu neopicarescul lui Hesse.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Daca intrebarea face referire la colectiile de la "Adevarul", "Cotidianul"  nu pot decat sa spun ca alea nu sunt nici pe departe colectii. Sunt putine carti bune strecurate pe acolo. Prea putine. Daca tot s-a dorit o culturalizare a maselor, macar sa se fi promovat mai mult autorii de valoare.

6. Care este cartea preferată?

Greu. Nu pot sa aleg doar una. "Crima si Pedeapsa", "Lupul de stepa", "Procesul", "Maestrul si Margareta" si "Rosu si Negru". Sa fie 5. ca un top.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Ca sa citez din pinguin: "Cred că mi-ar plăcea să recitesc unele cărţi, dar setea de altele noi nu-mi dă timp."

  • 2 in 1: Pinterest & Instagram

    Follow Me on Pinterest



  • google plus

  • Ia-ma la tine :)


    questioare
    <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
  • Proud to be here

    Photobucket
  • Arhiva