Archive for January, 2010

Nu mai e niciun secret faptul că majoritatea bărbaţilor sunt în special atraşi de "fetele rele". Dacă v-aţi întrebat vreodată de ce, ei bine, am eu câteva răspunsuri mai jos. Dacă sunteţi sau nu de acord, vă aştept cu răspunsuri.

1. Dacă are un trecut amoros vast, nu-i nicio problemă, şi ea are probabil la fel. Dacă iese cu prietenii lui şi bea mai mult decât trebuie, nu-i nimic, asta face şi ea, prin urmare îl înţelege mai bine.

2. Bărbaţii sunt convinşi 100% că fetele rele sunt mai bune la pat decât restul. Şi chiar dacă întâlneşte o tipă care nu se pricepe atât de bine, bărbatul se va convinge că de fapt tipa e bună la pat, doar că n-au ajuns încă să se potrivească cum trebuie.

3. O fată rea nu îşi va muştrului partenerul pentru că şi-a făcut un tatuaj nereuşit după ce aproape a intrat în comă alcoolică, dimpotrivăse va gândi să îşi facă şi ea unul. (asta dacă nu are deja)

4. O fată rea poartă întotdeauna cei mai sexy pantofi.

5. Dacă tipa e rea nu poate să însemne decât că are prietene la fel de rele, ergo bărbatul îşi va aduce prietenii în club, îi va pune să-i facă cinste pentru ca le va prezenta prietenele iubitei lui.

6. O fată rea nu îşi va întreba niciodată prietenul de ce aruncă şosetele murdare în mijlocul camerei, ea va fi mult prea ocupată să-i sfâşie hainele şi să încinga o partidă de sex fierbinte.

7. Dacă un bărbat îi va spune "Wow, ce sâni frumoşi ai!" aceasta şi-i va arăta şi mai provocator, nu s-ar înroşi şi ar încerca să-i acopere.

8. Fanteziile lui cu cătuşe, articole din piele şi bici? Nu va fi nicio problemă pentru o fată rea să i le îndeplinească.

9. Fete rele cu siguranţă apreciază glumele porcoase. Ba chiar mai mult, vor spune şi ele altele pentru destinderea atmosferei.

10. Fete rele nu iau relaţiile atât de în serios. Asta e reconfortant pentru bărbaţi, pentru că în felul ăsta vor şti sigur că nu vor trebui să-i cunoască tatăl la a treia întâlnire.

 

Vă plac fetele rele?

View Results
Create a Blog Poll

  • Facebook
  • MySpace
  • Twitter
  • Yahoo Messenger
  • Share/Bookmark

Ieri mi-a trimis Denisa o un filmulet al Ilanei Yahav. artă pe nisip. Pur şi simplu fără cuvinte. Cât de frumos, de simplu şi de sublim.

 

 

  • Facebook
  • MySpace
  • Twitter
  • Yahoo Messenger
  • Share/Bookmark

IMPARATUL MUSTELOR

 

Autor: William Golding

Nationalitatea: britanica

Titlu Original: The lord of the flyes

Anul aparitiei: 1954

 

***

 

În timpul unui sângeros război, un avion evacuează un grup de băieţi britanici pe o insulă tropicală. Doi dintre ei, Ralph şi Piggy, descoperă o cochilie pe care aceştia hotărăsc să o foloseasca pe post de trompetă pentru a-i chema pe ceilalţi băieţi. Odată adunaţi în jurul celor doi, decid cu toţii că un lider dintre ei trebuie ales, un lider care trebuie să se gândească la modul în care aceştia urmează să fie salvaţi. Ei se hotărăsc să îl numească pe Ralph întrucât el "e băiatul cu cochilia, el ştie ce face!". Ralph, la rândul său, îl numeşte pe Jack liderul grupului de vânătoare şi împreună formează o echipă puternică. Unii se ocupă cu vânatul în timp ce alţii aprind focul pentru ca fumul să poată fi vazut din larg de vreo corabie, care va putea ulterior să-i salveze. La început băieţii se bucură din plin de viaţa lor pe insulă, departe de oamenii maturi, petrecând majoritatea timpului jucându-se şi bucurându-se de zilele însorite şi de apa caldă a oceanului.

Într-o zi însă, când vânătorii trebuiau să se îngrijească de foc, un vapor trece prin apropiere iar Ralph şi Piggy constată  că focul se stinsese şi vaporul trecuse pe lângă ei fără să-i observe. Furios Ralph îi admonestează pe vânătorii iresponsabili, însă aceştia rămân nepăsători lăsându-se purtaţi de bucuria frenetică a primului porc mistreţ vânat, bucurie manifestată în mod bizar prin dansuri şi strigăte stridente.

Cei mai mici dintre ei încep treptat să răspândească zvonuri potrivit cărora există un monstru pe insulă care e oricând gata să-i atace. Zvonul acesta este întărit de cei doi gemeni Sam şi Eric, care într-una din nopţile când stăteau de pază, un paraşitist aterizează aproape de ei, iar aceştia nedesluşind formele siluetei şi a paraşutei aleargă terifiaţi către ceilalţi spunându-le că au văzut monstrul. Ziua următoare Jack, Ralph şi alţi câţiva băieţi pornesc în căutarea lui pentru a-l ucide. Ajunşi la locul cu princina abia spre seară, aceştia zăresc vag paraşuta în bătaia vântului şi o rup la fugă convinşi ca acela este monstrul cu aripi uriaşe pe care îl văzuseră şi gemenii.

Citeste mai mult »

  • Facebook
  • MySpace
  • Twitter
  • Yahoo Messenger
  • Share/Bookmark

questioare.comDesfac o mandarina. O miros muta. Miroase bine. Dezlipesc usor felie cu felie si incep sa mananc. Mi se lipesc degetele. Caut in rucsac sa imi gasesc pachetul de servetele umede. Nu-l gasesc si ma lipsesc de oglinda, de portofel, de pixu` primit acum un an de ziua mea, pfff, asa de mult am scris incat nu l-am terminat nici acum. Ma las pagubasa si incep sa-mi ling degetele pt a ma descotorisi de senzatia de degete lipicioase.
*Hmm… probabil ar fi trebuit sa caut mai bine servetele alea umede…..*
Ma ridic de pe  banca si ma simt cuperinsa de o lene teribila. Merg 2 pasi si ma impiedic. Cad cu capul de bordura.
Damn, data viitoare o sa fiu mai atenta. Unde trebuia sa merg? Ce trebuia sa fac? De ce am degetele lipicioase? Imi aranjez rucsacul in spate si plec spre nicaieri. Ce marfa e sa te plimbi asa…doar asa, fara tinta, singur, fara destinatie, asa, tu doar tu si ceilalti trecatori pe care nici nu-i privesti.
-De ce nu te uiti in jurul tau?
-Hm? Pentru ce?
-Cine stie, poate unul dinttre acesti trecatori ar putea deveni cel mai bun prieten al tau.
-Mai putin de atat nu mi-ar pasa.
Si merg, si merg, si merg….Dau cu picioru intr-un pachet de tigari, pare plin. Ma aplec si il ridic de langa gura de canal unde zacea viu. Il deschid. Gol. Nimic. Trag o injuratura nu prea demna de o domnisoara, si il arunc cu greutate, ca se cam lipise de degetele mele inca lipicioase,
*Poate nu trebuia sa manac mandarina aia!*
-Dar ti-a placut, nu-i asa? zise apropiindu-se de mine..O fata inalta, slabanoaga, cu ten masliniu, gura mica, imbracata extravagant: o rochie mulata pe corp, sandale cu toc inalt mov, o palarie cu multe pene colorate si o poseta aurie. Parca coborata de pe podium de la prezentarile de moda de la casele de moda din Milano.
-Aaa….da…mi-a placut. Spun eu, privind lung, cu ochii mei holbati si negri. Dupa care scap un scuipat printre strungareata din fata.
-Vrei sa fim prietene? afiseaza un zambet de camila excitata, si o pereche de dinti ca un sirag de margaritare iesira la iveala
Aaa… Nu stiam ce sa spun. De unde a aparut ciudatenia asta, ce vrea de la mine, pana la urma unde vreau sa ajung,si de ceimi simt respiratia duhnind a mandarina. Ma uit sec, aceeasi privire lunga de om prost, idiot, cretin, si tampit.
-Ai o tigara? o intreb plonjand o a doua flegma printre dinti.

Citeste mai mult »

  • Facebook
  • MySpace
  • Twitter
  • Yahoo Messenger
  • Share/Bookmark

Am de preluat 2 lepşe pe care am promis că am să le fac..şi de data asta am să mă ţin şi de cuvânt.

Prima dintre ele am primit-o de la Anda si trebuie să spun 15 melodii de suflet. Well, e cam greu având în vedere că dacă mă gândesc dintr-o suflare zic 50…dar am să le aleg la întâmplare, nu top sau ceva, pentru că pentru mine, toate sunt speciale. tanaam. Nu am să îmi justific alegerile pentru că fiecare melodie e minunata în felul ei, fie că îmi aminteşe de o perioadă, de o persoană sau de anumite trăiri pe care le-am avut în diferite perioade. (click pe ele dacă vreţi să le ascultaţi pe trilulilu.ro sau youtbe.com)

Şi mai aveam o restanţă la Alex să scriu despre 10 personaje care mi-au plăcut din cărţile citite în copilărie. Îmi amintesc cu drag despre "Heidi, fetiţa munţilor", "Fram ursul polar", "Alice în ţara Minunilor", "Comoara din insulă", "Robinson Crusoe" , poveştile cu zâne ale Contesei de Segur, frumoasele poveşti ale lui Hans Christian Anderson, Cosette din "Mizerabilii", schiţele lui Caragiale şi poveştile lui Ion Creangă. Dar cartea mea de suflet din anii copilăriei este şi va rămâne "Lorelei" de Ionel Teodoreanu.

Lucia, Lucica, Luli-boy, Luli sau Lorelei întrunesc de fapt acelaşi personaj. O figură feminină al cărei nume va fi folosit şi pentru titlul cărţii. Luli este o adolescentă de 19 ani din Galaţi care îşi întâlneşte marea dragoste călătorind cu trenul. Catul Bogdan, o persoană importantă, un scriitor foarte citit la acea vreme se îndrăgosteşte de fata cu „cireşe negre” în timp ce vine cu trenul pentru a prezida o comisie de bacalaureat. O povestea frumoasă de dragoste, o poveste cu final trist, o carte pe care dacă o citeşti la 12 ani este imposibil să nu te marcheze emoţional şi să nu te regăseşti în fiecare părticică din paginile ei. (am să îi fac o recenzie cât de curând acum că mi-am amintit de ea)

Citeste mai mult »

  • Facebook
  • MySpace
  • Twitter
  • Yahoo Messenger
  • Share/Bookmark
Cauta pe blog
Abonare la Questioare
Twitter
Photobucket
Abonare

E-mailul tau:

Questioare pe Facebook
Reclame



Statistici


Free Page Rank Tool

Uploadeaza bannerul tau aici:

Incarca gratis bannerul tau!! (125x125)

Link:

Poza:

Sustin
  Spune NU drogurilor!

  

Photobucket
TopOfBlogs
Online now
Arhivă