Archive for January, 2010

Se pare ca in ziua de azi orice cacanar se apuca sa faca topuri de bloguri de parca ar fi el miezul din dodoaşcă. Se mai gaseste cate un agarici care se gandeste sa-si dea cu pararea despre blogosfera de parca ar face parte din ea sau cam asa ceva sau cate un cretin semifecundat  caruia-i bese capatana ca daca injura pe unu si pe altu mai cunoscut mai reuseste sa i se ridice si lui, si anume traficul. Mai e cate un acefal care spre exemplu crede ca daca critica actiunile lui  zoso o sa-si schimbe blogosfera parerea despre el, n-o sa-l mai creada lingau sifilitic cu nasu maro, ci un adevarat intelectual cu mintea ascutita. Partea proasta e ca nu-i pasa nimanui. Daca tot critici mai boule care esti, critica cu argumente, ca d-aia te intrebi de ce esti la coada clasamentului. De altfel posturile tale sunt de mare clasa, doar ca esti neinteles si d-aia nu intra lumea la tine.

Sunt si io curios cine naiba invata toti pieţarii sa foloseasca calculatoru? Bine, nu e mare smecherie sa-ti faci cont pe wordpress si sa iei o tema de pe undeva, poate sa o faca si un posesor de casa de amanet, dar daca ei cred ca sunt "bloggeri" inseamna ca multi saraci cu duhu sunt pe lumea asta. Nu zic sa nu-ti spui parerea asupra unor bloguri, dar atunci cand iti permiti sa arunci invective, fa-o macar cu argumente, pentru ca altfel este doar o manifestare injositoare a unor frustrari.

Sa-mi bag pula, apar bloggeri ‘telectuali ca ciupercile-n padure, pacat ca-s cititi doar de prieteni. Vedeti-va frate de elucubratia voastra "exclusivista", intoarceti-va in mafia pietelor, apucati-va de munca, orice, numai doua chestii sa nu mai faceti: 1. Nu mai fiti necinstiti cu curu’. 2. Nu mai faceti topuri de capu vostru, ca o sa va luati numai pule-n bot.

Apropo, mai e cate un cretin care sare de cur in sus cand li se face "spam" la ei pe blog adica vreo cerere de link exchange sau ceva. Pai mai martalogule, tu ce pizda ma-tii ai facut cand ti-a dat ma-ta bani sa-ti platesti netu? Atat te-a dus capu dup-aia incat sa-ti faci blog? Mai tii minte  cand aveai si tu vreo 4 zile vechime si erai singurul vizitator de pe propriul blog, si te-ai dus cu caciula in mana pe la unu si altu sa-ti dea un link?  Cum mortii tai sa ai trafic daca nu stie lumea de tine, boule? Eu inteleg ca tu ai primit drept raspuns doar flegme in ochi, doar ai o lesinatura de blog in care iti manifesti halitoza cerebrala pe un template de cocalar,  dar asta nu inseamna ca un biban cu potential nu are si el o sansa la un link exchange.

Atat am avut sa spun. Sanatate, numa’ bine!

Am citit zilele trecute un articol despre care ar trebui sa fie atitudinea bloggerilor pentru a fi respectati. Acum, e lesne de inteles ca oricat de ingaduitor ai fi, pertinent si cu bun simt, se vor gasi intotdeauna carcotasi care sa te critice, injure, judece etc. Dar nu despre asta e vorba. Am intocmit mai jos cateva puncte pe care le consider esentiale in activitatea blogosferica.(sunt generalitati, reguli de bun simt)

1. Un must e o limba romana impecabila. (da, scuza ca ai facut facultatea/liceul la real e stupida, deprinderea de a scrie corect romaneste ti-o formezi inca din generala deci e inutil sa vii cu astfel de scuze, sau ca te grabeai sau mai stiu eu ce. Asa ca, inainte de a posta un articol, da-i o previzualizare, reciteste-l, corecteaza-l, ca nu te alearga nimeni, vorba aia. Nu ma refer la faptul ca sunt momente cand iti scapa o virgula pe ici pe colo, dar greselile grave in care nu deosebesti forma de viitor "va spune" si cea din constructia perfectului compus "v-a spus" sunt de netolerat)

2. Designul. Daca ai domeniu propriu e mai usor sa iti alegi ceva care sa te reprezinte. La domeniul wordpress.com stiu ca nu puteai face mare lucru decat sa iti schimbi headerul la unele teme. Dar si aia, tot e ceva, il personalizezi, il editezi, te descurci.
Nu e frumos sa copiezi design-ul bloggerilor mari si nu, nici al celor mai mici. Si mie mi-au placut multe designu-uri de blog-uri cunoscute, dar nu mi-a trecut prin cap nicio secunda sa folosesc acelasi template. Pentru ca nu imi place sa ma identific cu altii. Cred ca fiecare avem ceva special, individual si ar trebui sa ne exploatam personalitatea, nu sa o copiem pe a altora. stiti voi, "be yourself, everyone else is taken"

3. Articolele. Aici depinde de tipul blogului. Daca e de nisa articolele vor fi scrise cu o nota obiectiva, de tip informativ cu detaliile de rigoare. Daca e un blog personal, incearca sa il faci chiar sa fie asa. Am vazut de multe ori un subiect pe un blog, si a doua, a treia zi pe alte cateva. Nu e frumos. Sunt destule  subiecte pe care le puteti aborda si sunt sigura ca puteti sa gasiti ceva ce nu a aparut pe un alt blog in urma cu cateva zile.  Un subicect care cpoate nu va va aduce 1000 de unici pe zi, dar cititorii fideli va vor aprecia si citi si cand scrieti articole bune si cand articolul poate nu e tocmai pe gustul lor. Totul e sa scrieti sincer. Sa scrieti liber, dezinhibat, exact asa cum simtiti. Un cititor stie cand esti sincer si el apreciaza, asa ca  si sa vrei si nu prea poti sa-l pacalesti.

4. Ti-a placut un articol, vrei sa preiei ideea sau sa il pui la tine pe blog? Atat timp cat precizezi sursa si adaugi si parerile tale (pentru ca daca ti-a placut e imposibil sa nu le ai) nu e nicio problema. Asa ca nu dati copy/paste de pe alte bloguri fara sa precizati sursa, nici macar din curiozitate. Odata prinsi cu mata-n sac, respectul pentru voi va scadea drastic si cred eu, ireparabil.

5. Raspunsul la comentariile oamenilor de pe blogul tau. Da, sunt importante. Daca ai scris un articol care starneste controverse iar oamenii te intreaba lucruri,  raspunde-le, lamureste-i..in felul asta ii fidelizezi si vor vedea ca dincolo de un blogger esti un om cu care pot comunica si impartasi opinii. Blogul e in primul rand un spatiu unde personalitatea noastra isi pune amprenta, asa ca fiti prudenti, odata creata o imagine nefavorabila cu greu se mai poate reabilita.

Am sa mai revin pe marginea subiectului. Sper ca aceste mici sfaturi, generalitati v-au fost utile, si daca mai aveti completari, postati-le in comentarii. Daca strang suficiente am sa revin cu partea a doua a articolului.

Nu stiu, imi doresc din tot sufletul sa scap, sa evadez, sa zbor, sa fiu libera. Simt ca sunt prinsa in lanturile invizibile ale cotidianului, ale rutinei. Si simt ca cu fiecare zi care trece, pierd din timpul meu pretios, timp in care as putea sa calatoresc, sa umblu, sa descopar, nu sa ma plafonez in rutina.

Am luat scrisoarea din cutia poştală. Diana îmi scrisese. După două luni în care am ignorat-o complet aveam în mână o scrisoare de la ea, o scrisoare pe care o ţineam strans. Am alergat pe scări pănă la etajul 3. Nu mai aveam răbdare să iau liftul. Inima galopa în acelaşi ritm alert cu al paşilor mei. Am deschis uşa de la intrare şi am dat năvală în dormitor. Am incuiat uşa şi m-am aşezat pe pat. Nu ştiam ce să fac. Nu ştiam dacă voiam să deschid scrisoarea, dacă voiam să ştiu scuzele ei. Am încercat să ignor scrisoarea câteva secunde, minute, nu mai ştiu. M-am gândit chiar la alternativa extremă de a o rupe. Dar nu puteam să fac asta. Oricât de mult mi-aş fi dorit asta, nu puteam. Am luat plicul, l-am desfăcut…am scos scrisoarea şi înainte de toate, am mirosi-o…da, era parfumul Dianei, acel parfum de cireşe amare, un parfum dulce amărui. Mereu mi-am spus că dacă aş atribui destinului un miros ar fi acela pe care îl purta veşnic Diana.

"Poate dacă ai fi stat atunci măcar o clipă să mă întrebi ce se întâmplă ai aflat adevărul, dar se pare că nu te-a interesat. Ai îngropat toate acele momente.Am decis sa-ti dau o ultima mangaiere , inainte de a-ti intoarce spatele, de a pasi dincolo de tine si tot ce m-a tinut in viata datorita tie.. In schimbarea ta mi-am gustat mormantul si doar asa am putut simti raceala si putreziciunea sufletului tau . Chipul tau palid adormise inainte de vreme ,rezemat de crucea , trupul greu ti l-ai lasat , in moloz sa ti-l odihnesti , mainile-ti pline de sangele meu desi ti-au fost spalate de roua noptii , insa amprenta mangaierii mele  este tot ce-ti va rataci prin mintea-ti bolnava ,veacuri de-a randul.. Moartea mea iti va aduce nemurirea , schimbarea mult visata ,ani de-a randul plansa si invocata, te va cuprinde printre acele ramuri de vise , draga mea…si cu ale sale copite iti va zdrobi inima , simtind fiecare lovitura in sangele tau pulsand… Printre ramuri de vise , sperai a-ti gasi linistea si asteptai venirea unui cosmar in urma incheierii altuia , insa moartea mea iti va aduce in brate continuarea celui dintai la nesfarsit sa-l traiesti in nemurirea ta , iubita mea.

Citeste mai mult »

Vorbeam ieri cu o fostă colegă pe net care îmi spunea că s-a îndrăgostit şi că e super entuziasmată. Okk, am zis. Nu era nimic nou la ea. Am întrebat-o unde l-a cunoscut pe respectivul. Şi când am primit răspunsul: "pe net" am rămas blogată. (haha). Bun, ştiu că ea era genul de tipă care nu stătea week-endurile acasă, nu rata nicio petrecere, nu ezita nicio clipă să se ducă să danseze toată noaptea prin cluburi. Şi pur şi simplu îmi era greu sa mi-o imaginez stând nopţile pe messenger, vorbind sau făcând cine-ştie-ce alte minuni pe la webcam. Am întrebat-o apoi de unde e tipul, mă gândeam că o fi de prin altă ţară, am zis cu mâna pe inima că o fi intrat pe vreun chat şi a dat de vreun indian, pakistanez în călduri, cu o engleză adorabilă (cu ghilimele de rigoare, desigur) dar nu, mi-a răspuns că tipul e din Constanţa şi că vorbesc pe net de mai bine de 3 luni. Buun, şi…de ce nu v-aţi întâlnit până acum? Ştii, Bucureşti-Constanţa nu e o distanţă foarte mare.

Ei bine, aici vine răspunsul care m-a dat pe spate, aşa că voi cita: "Vezi tu, mi-a zis că aşa creem suspansul, tensiunea şi atracţia, că e frumos să ne jucăm rolul ăsta în spatele monitorului, să putem fi cine vrem noi, să ne îndrăgostim şi să ne vedem când nu vom mai putea respira unul fără celălalt". Ce era să mai zic, la început am crezut că face mişto, că glumeşte, dar nu… pasul doi a fost sa mă invite sa dau accept unui photosharing pe messenger şi să mi-l umple cu poze ale individului, care, să mă iertaţi, arăta ca un gherţoi plin de lanţuri şi ghiuluri. (nu, nu era rromân, dar nu era nici departe). Acum, în mintea mea s-a conturat următoarea dilemă. Dacă insul ăla arăta cum arăta, cum ceapa mă-sii să îi spună el ei să o ia mai încet? Dacă  mai adăuga că înainte de întâlnirea cu el trebuie să citească din Heidegger că zău vă zic îmi băgam picioarele în el de raţionament. Mai stau ce mai stau şi o întreb cu ce se ocupă el. Şi răspunsul a venit plin de emfază: "E doctor pediatru, aşa mult îi plac copiii, mi-a zis că i-ar plăcea să aibă doi sau chiar trei şi pe toţi să îi facă doctori, aşa ca el" Văleu, doctor?!! ăla!?

Ok, bine, de ieri mi-am propus să nu mai judec omul după aparenţe, dar jur că până acum nu m-au înşelat atât de mult. Adică dacă omu arăta a gherţoi era gherţoi, dacă arăta a bussiness man, păi chiar era. Ştiu că mai voiam să o întreb dacă nu cumva a făcut sex virtual. Ce vreţi? Eram şi eu curioasă, tipa e destul de bună,  şi mă încercau diverse gânduri murdare. Dar după ce mi-a trântit-o că gherţoiul e doctor şi iubeşte copiii (mi-aş fi dat şi singură seama după faţa lui că are predilecţie spre minore) am zis că mai bine închid fereastra şi îmi văd de nimicurile mele virtuale. (sunt încă în plină sesiune şi ma tot fofilez să nu mă apropii la mai puţin de un metru de cursuri, aşa că îmi găsesc de lucru pe unde pot).

Acum, ce vreau eu să vă întreb….vouă vi s-a întâmplat să judecaţi omul după aparenţe şi să constataţi ulterior că v-aţi înşelat? Cât de importantă e prima impresie pe care o facem? Acum stau şi mă gândesc că omul ăla poate era în sinea lui un minunat, un romantic, un profund, un cult…dar dacă nu ajungi să îl cunoşti mai cu de-amănuntul, atunci nu ai cum să vezi decât la suprafaţa. Însă judecând omul în suprafaţă ne face să fim mai superficiali decât am fi crezut…